Focus
Focus : Kwoon – Videografie ( 1 videoclip )
Aug 27th
I lived on the Moon
Best videoclip @ Aix Videoclip festival 2008 (France)
Best videoclip @ P.I.A.F.F festival (Italy)
Best videoclip animation @ Art Futura festival (Barcelona)
Best film @ Webcuts festival (Berlin), December 2007.
Best animation film @ Cortoons festival (Italy), April 2008
Focus: KWOON – Discografie
Aug 26th
Kwoon au realizat 2 albume pana acuma:
Tales and Dreams – 2006
Produs de Sandy Lavallart; durata 42 minute;
1.Intro
2.I lived on the Moon
3.Blue Melody
4.The beast
5.Eternal Jellyfish Ballet
6.Last Sundown
7.Tinklëh
8.Tinklëh Skofa
9.The door
10.Kwoon
When the flowers were singing – 2009
Produs de Sandy Lavallart si Amaury Martel; durata 53 minute;
1.Overture
2.Great Escape
3.Frozen bird
4.When the flowers were singing
5.Memories of a commander
6.Schizophrenic
7.Back from the deep
8.Labyrinth of Wrinch
9.Ayron Norya
10.*
Albumele cat si tricouri pot fi cumparate de la aceasta locatie.
Focus: KWOON – in turneu
Aug 26th
KWOON au realizat un mini documentar “in spatele scenei” , din ultimul lor turneu. Documentarul poate fi urmarit pe youtube:
DonisArt prezinta: Naevus (UK)
Aug 23rd
Naevus (UK)
Naevus s-a infiintat în Londra în anul 1998 de către Lloyd James şi Joanne Owen. Albumul de debut al trupei, Truffles of Love (relansat de curând într-o versiune extinsă şi remasterizată) a apărut pe piaţă în 1999, urmat de Soil în 2001.
Albumul lor cel mai apreciat (Behaviour, 2002) a marcat un moment de regăsire inspiraţională – acoperind o gamă largă de sound-uri variind de la părţi epice greoaie şi acustice introspective la soundul organic şi modernist pentru care Naevus este cunoscut astăzi. 2004 a fost anul lansării apreciatului Perfection is a Process, urmat în 2007 de Silent Life, album care explora căi bătătorite anterior însă într-o manieră mult mai sigură, puternică, condensată pe fiecare piesă în parte, care înglobau însuşi energia apariţiilor lor live.
Lansat în 2008, Relatively Close to the Sea, îi găseşte pe Lloyd (voce, chitară acustică, clape) şi pe Joanne (bass, acordeon, clape) cooptând noi membri – pe John Murphy (Knifeladder, Shining Vril) la tobe, Greg Ferrari (Womb) la chiară electrică, Joanna Quail (SonVer) la violoncel, Matt Howden (Sieben) la vioară şi Arthur Shaw (Cutty Sark) la clape. Piese de interes de pe album sunt considerate „Dented Mess”, care revine la stilul pop existenţialist de la Truffles of Love şi „The German”, o „deviaţie” influenţată de baladele „criminale” ala Schlager. Piesa de referinţă de pe album are 18 minute şi se numeşte „Go Grow” – piesă care explorează influenţele Hawkwind şi Pink Floyd combinate cu un violoncel aerisit şi un pian gen John Cale, toate combinate pentru a produce un sublim „feeling” epic.
NAEVUS LIVE:
Naevus sustin concerte în Europa regulat şi sunt prezenţi de obicei la marile festivaluri ca Kunigunda Lunaria (Lituania) şi WGT (Germania). 2009 au concertat în Olanda, Franţa, Italia, Grecia şi Polonia dar şi în Anglia, unde Lloyd şi Joanne i-au cooptat pe Greg Ferrari (ofWomb) la chiară şi Hunter Barr (înainte în Knifeladder şi Ifant Skull Surgery) la tobe şi clape.
DonisArt prezinta: SOL INVICTUS (UK)
Aug 23rd
SOL INVICTUS este proiectul chitaristului şi vocalului Tony Wakeford.
Tony Wakeford a fost membru de bază în trupa Engleză de Punk politic Crisis din 1977 până la despărţirea trupei in 1980. După aceea el a început alt proiect, Death In June împreună cu fostul coleg de trupă co-fondator Douglas P.
Numele Sol Invictus vine de la cultul Roman pre-creştin cu acelaşi nume. Wakeford a ales acest nume, care în latină înseamnă “Soarele necucerit”, deoarece “Soarele a fost considerat mereu un simbol important şi cum cultul Sol Invictus aproape că a suprimat Creştinătatea la un moment dat, mi s-a părut un nume numai bun de folosit. M-a plăcut şi cum sună în Latină”.
Albumele recente scot în evidenţă un stil tematic mult mai personal, deoarece aşa cum spune Wakeford însuşi, clişeul liric anti-American şi anti-creştin trebuie abandonat.
Artwork-ul albumelor Sol Invictus a înglobat deseori lucrările lui Tor Lundvall, pictor, artist şi muzician american dar şi prieten al trupei.
Tony a descris Sol Invictus ca fiind o “trupă de cabaret din Iad potrivită pentru sfârşitul secolului (fin-de-siècle)”, şi numindu-şi muzica “folk noir”. Muzica trupei care la început se prezenta ca fiind grea, întunecată, cu un sunet primitiv, a evoluat gradat spre un stil mult mai rafinat şi bogat, cooptând instrumentişti ca Matt Howden şi Sally Doherty.
Abordând experimentarea electronică asezonată cu chitări “folkiste”, sound-ul Sol Invictus a devenit mult mai neoclasic de-a lungul anilor, influenţând dezvoltarea stilului muzical neofolk. Wakeford a fost singurul membru constant al trupei de la începutul ei, deşi a colaborat cu numeroşi alţi muzicieni. Cel mai recent line-up îi include pe artiştii de la Seventh Harmonic – Caroline Jago şi Lesley Malone şi pe cântăreţul Andrew King. Cu ajutorul lor s-a revenit la un sound mai folk, şlefuit şi de ajutorul unui laptop.
Tony Wakeford are propriul label, Tursa, unde îşi lansează albumele dar şi promovează muzica altor arstişti. Înainte, materialele erau distribuite de către The World Serpent Distribution Company. Acum, muzica care vine de la Tursa este distribuită în Europa, de cei de la Cold Spring. În Iulie 2007 casa de discuri a re-lansat parteneriatul cu producătorul Israeli şi muzicianul Reeve Malka. Aceeaşi casă de discuri a semnat cu trupe ca Orchestra Noir, Tor Lundvall, The Wardrobe, Andrew King, Susan Mathews şi proiectele solo ale lui Wakeford şi Malka.
Sol Invictus a semnat mai nou cu Prophecy Productions din Germania, care va re-lansa albumele vechi cât şi noul album, intitulat „The Cruellest Month”.
Tony Wakeford was an original member of the English political punk band Crisis from 1977 until the band’s termination in 1980. He then formed Death In June with fellow Crisis founder Douglas P.
The name Sol Invictus derives from the pre-Christian, Rome-based cult of the same name. Wakeford chose the name, which is Latin for ‘the unconquered Sun’, because “The sun has always been an important symbol and as the cult of Sol Invictus nearly defeated Christianity at one point it seemed a good name to use. I also love the sound of Latin.”
The bands later albums have seen a turn to a more personal writing style, as interest in what Wakeford calls “knee-jerk anti-Americanism and anti-Christianity” has been rejected.
Sol Invictus album artwork has often showcased the expressionist]paintings of American artist, musician and friend Tor Lundvall.
Tony has described Sol Invictus as a “cabaret band from Hell for the ”fin-de-siècle”” and has referred to his work as folk noir. Beginning with a rough, bleak, primitive sound, the band’s music gradually evolved toward a lush, refined style, picking up players such as Matt Howden, and Sally Doherty.
Beginning with electronic experimentation combined with folk-influenced guitar work, the sound of Sol Invictus has become considerably more neoclassical over the years and has had a large amount of influence on the development of neofolk music. Wakeford has been the sole constant member of the group since its inception, although numerous musicians have contributed and collaborated with Wakeford under the Sol Invictus moniker over the years. The most recent line up includes Seventh Harmonic musicians Caroline Jago and Lesley Malone and folk singer Andrew King. This has seen a return to a more percussive folk sound, that includes the addition of laptop-generated loops.
Tony Wakeford has formed his own label, Tursa, to release his material and the music of other artists. The World Serpent Distribution Company previously distributed this material worldwide. Tursa is now distributed in Europe by Cold Spring. In July 2007 the label was re-launched as a partnership with Israeli producer and musician Reeve Malka. The label’s roster includes Orchestra Noir, Tor Lundvall, The Wardrobe, Andrew King, Susan Mathews and Wakeford and Malka’s solo work.
Sol Invictus is now signed to the German label Prophecy who are releasing the bands back catalogue and new album ‘The Cruellest Month”.
Discography:
Revenge of the Selfish Shellfish (Album, Wakeford/Stapleton) Tursa 1992
La Croix (Album, Tony Wakeford) Tursa 1993
Above Us The Sun (CD, Maxi, Ltd) Tursa 1994
Summer Ends (7”, Ltd, Fol) Adiaphora 1994
Cupid & Death (CD) Tursa 1996
Autumn Calls (CD, Wakeford/Tor Lundvall) Tursa 1998
Believe Me (CDr, Tony Wakeford) Cynfeird 1998
Three Nine (CD, Howden/Wakeford) Tursa 2000
Paris (CD, Album, Lcd) Tursa 2002
Wormwood (Album, Howden/Wakeford) Tursa 2003
Into the Woods (CD, Album) Tursa, Dark Vinyl Records 2007
Not All Of Me Will Die (CD, Album) The Eastern Front 2009
DonisArt prezinta: Dirty Granny Tales (GRE)
Aug 23rd
DIRTY GRANNY TALES este o trupa care relateaza povesti sumbre, rupte dintr-o alta lume, intr-un mod muzical acustic, folosindu-se de teatru de marionete, teatru de dans şi clipuri animate. Trupa a fost fondata in 2005 de către vocalist (Mouldbreath). Trupa a concertat pentru prima data la Atena, in 2006 si si-au continuat concertele live pana in 2008, cand au lansat albumul “Inversed World”. În 2009 au creat show-ul “Didi’s Son”, in 2010 aparand si albumul plus DVD-ul cu acelasi nume. In momentul de fata trupa concerteaza aducand pe scena un nou show - “Jealous”.
Unele dintre principalele influente ale trupei sunt: Danny Elfman, Diamanda Galas, Tiger Lillies, Dimmu Borgir, The Residents, teatrul gotic japonez, Butoh …
Cu exceptia vocalistului (Mouldbreath), basistului (Warm eaten vagus) si dansatorului (Eryfili), ceilalti membri ai trupei s-au schimbat pana acum. A mai existat si un al doilea chitarist si un violoncelist, care acum au fost inlocuiti de un pianist.
Membrii actuali ai trupei sunt :
MOULDBREATH: chitara, mandolina, voce
WARM EATEN VAGUS: bass acustic, glockenspiel (xilofon), backing vocals
SHAKE TEETH: pian, backing vocals
HEARTBEAT ZERO: percutii
ERIFYLI: dans
DIMITRIS: marionete
Povestile Dirty Granny au loc intr-o lume in care marionetele detin controlul si sunt maestrele celor vii. Este o lume inversata in care oamenii devin obiectele obiectelor.
In showul jucat anul trecut, scriitorul si eroina povestii sale, marioneta Didi, s-au indragostit. Urmasul lor trebuia sa decida de care lume apartine. In ultima parte a trilogiei, povestea este prezentata dintr-un alt punct de vedere. Protagonistul este mizerabilul om-matura, care traieste doar pentru inima lui Didi. Dragostea inflacarata dintre iubita lui Didi si narator, impreuna cu personalitatea sa slaba, il umblu de manie si disperare fata de creatorul sau…
DIRTY GRANNY TALES is a band that relates unworldly dark tales with a musical acoustic way, puppets theater, dance theater and animation clips. They were created in 2005 by the vocalist (Mouldbreath). They first performed in Athens on 2006 and continued their live shows till 2008, when the album “Inversed World” came out. In 2009 they performed their new show “Didi’s son” and in 2010 their new album and DVD with the same name ”Didi’s son” came out. Now they are performing their new show, called“Jealous”.
Some of the main influences of the band are: Danny Elfman, Diamanda Galas, Tiger Lillies, Dimmu Borgir, The Residents, Japanese gothic theatre, Butoh… Excepting the vocalist (Mouldbreath), the bassist (Warm eaten vagus) and the dancer (Eryfili), the other members of the band been changing till now. There was a 2nd guitarist and a cellist, which have now been replaced by a pianist.
Currently, the band members are:
MOULDBREATH: guitars, mandolin, vocals
WARM EATEN VAGUS: acoustic bass, glockenspiel, backing vocals
SHAKE TEETH: piano, backing vocals
HEARTBEAT ZERO: percussions
ERIFYLI: dance
DIMITRIS: puppets
Dirty granny’s tales take place in a world where the puppets take control and are the masters of the livings. It’s an inversed world where humans become tools of the tools.
On last year’s Show of Dirty Granny Tales, the writer and the heroine of his fairytale, the puppet Didi, fell in love. Their offspring had to decide in which world he belongs.
In the last part of the Trilogy, the story is presented from a different point of view. The main character is the miserable broom man, who lives only for Didi’s heart. The burning love between his beloved Didi and the story-teller in addition to his weak personality, fill him with anger and despair for his creator…
DonisArt prezinta: IRFAN (BUL)
Aug 23rd
Irfan este o trupă de Ethereal Wave şi World Music care vine din Bulgaria. Numele este derivat din terminologia Sufi, poate fi tradus din persană şi arabă ca “gnoză”, “cunoaştere mistică” sau “revelaţie”. Muzica celor de la Irfan este o invitaţie de a porni într-o călătorie mistică în şi dincolo de timp, un mesaj extins poetic in limbajul sufletului. În general, recenziile reuşesc cu greu să se puna de acord în vederea categorisirii muzicii concepute Irfan.
Prin urmare unii o numesc Neoclasică, alţii World Music, Sacred Music, Ethereal Wave sau pur şi simplu o percep ca pe o contopire de voci divine. Este adevărat, muzica bulgarilor reprezintă o fuziune globală, fiind influenţată de muzica sacră şi folk din Bulgaria, Balcani, Persia, Caucaz, Orientul Apropiat şi Africa de Nord, dar şi de muzica şi moştenirea spirituală venită din Bizanţ şi Europa Medievală. Lăsând la o parte amalgamul de influnenţe, Irfan reuşeşte admirabil să-şi menţină totuşi un sound original şi propriu. Muzicienii folosesc instrumente tradiţionale (bulgăreşti, balcanice, orientale, persane, indiene), medieval-europene şi tehnici vocale diferite, toate combinate într-un sound delicat şi electronic îmbinat cu Dark Ambient. Irfan foloseşte foarte des vocile feminine etereale-mistice întretăiate de voci masculine puternice şi de coruri asortate cu diferite instrumente tradiţionale şi medievale. Instrumentele de percurţie includ oud-ul, saz-ul, santoor-ul, viola da gamba, tambura, kaval-ul, duduk-ul, naiul, darbouka, daf-ul, bodhran-ul, zarb-ul şi riq-ul.
Irfan a fost fondat în 2001 ca un proiect a unor muzicieni din Bulgaria care făceau parte din trupe ca Isihia, Kayno Yesno Slonce, Om şi Zarathustra. Acest mic proiect s-a dezvoltat însă rapid într-o echipă independetă şi promiţătoare. Trupa a semnat cu casa de discuri franceză Prikosnovénie. Sub sigla lor, Irfan şi-a făcut apariţia pe compilaţia “Fairy World” – care aducea laolalta mai multe trupe medievale sau cu “voci divine” în anul 2003. Prikosnovénie îi considera pe bulgari “revelaţia din 2004”. Albumul de debut (auto-intitulat) a fost lansat în Europa în acelaşi an de Prikosnovénie, iar în America de Nord de Noir Records în 2005. În Noiembrie 2007, Irfan şi-a lansat, concomitent în Europa şi America de Nord (prin label-ul american Noir Records), al doilea album (“Seraphim”) la casa franceză de discuri Prikosnovénie. Alte compilaţii (pe care se regăseau şi artisti ca Loreena Mckennitt, Stellamara, Qntal şi Estampie) lansate în ultimii ani conţineau câteva piese rare şi necunoscute de public.
În 2008 Irfan crează coloana sonoră pentru documentarul bulgar “Marea Erezie” (dedicată ereticilor Europei Medievale – Bogumili Bulgari sau Bizantini şi Catharii Francezi) , care a fost lansat de curând de televiziunea bulgară bTV.
În 2009 trupa aduce în atenţia publicului 3 piese create special pentru coloana sonoră a filmului bulgar “Forecast”. Între 2006 şi 2009 Irfan au cooptat o altă vocalista – cântăreaţa bulgară de muzică tradiţională Vladislava Vasileva cu care trupa a concertat live în acea perioadă. Ea a înlocuit-o pe prima vocalistă Denitza Seraphimova. Însă, de curând Irfan a început să lucreze din nou cu vocalista lor originală Denitza Seraphimova, cooptând-o adiţional şi pe Petya Urumova. În această formulă, trupa va susţine câteva concerte anul acesta.
Începând cu anul 2003 Irfan a susţinut turnee şi interpretări live în Franţa, Germania, Olanda, Spania, Elveţia, Cehia, Polonia, Lituania, Austria şi Bulgaria.
Irfan is a Bulgarian World Music & Ethereal Wave band. Its name is borrowed from the Sufi terminology and can be translated from Persian and Arabic as “gnosis”, “mystic knowledge” or “revelation”. Irfan’s music is an invitation for a mystical trip in and beyond time, a message, poetically extended in the language of the heart. World reviews are hesitant about the genre categorization of Irfan’s music, determining it as Neoclassical / World Music / Sacred Music / Ethereal Wave / Heavenly voices. Indeed Irfan’s music is a World Fusion and it is strongly influenced by the sacred and folk music traditions of Bulgaria, the Balkans, Persia, Caucasus, the Middle East and North Africa, as well as by the musical and spiritual heritage of Byzantium and Medieval Europe, yet it retains its own original sound. The musicians use traditional (Bulgarian, Balkan, Oriental, Persian, Indian) and medieval European instruments and vocal techniques woven into a delicate electronic dark ambient sound. Irfan is also known for its extensive use of ethereal and mystic female vocals in addition to strong male vocals and choirs in combination with an assortment of various traditional and medieval string, wind and percussive instruments including the oud, saz, santoor, viola da gamba, tambura, kaval, duduk, nay, darbouka, daf, bodhran, zarb and riq.
Irfan was founded in 2001 as a side project of musicians from Bulgarian bands like “Isihia”, “Kayno Yesno Slonce ”, “Om” and “Zarathustra”, but soon it became a new, independent and promising music team. The band was first signed by the French label “Prikosnovénie” and made its debut appearance on “Prikosnovénie”’s Fairy World compilation of various medieval and heavenly voices bands in 2003. “Prikosnovénie” declared the Bulgarians as the “discovery and revelation for 2004”. Ifran’s debute (self-titled) album was also released in Europe that same year by “Prikosnovénie”, and released in North America by “Noir Records” in 2005. In November 2007 Irfan released its second album (“Seraphim”) for the French label “Prikosnovénie” simultaneously in Europe and in North America (through the US label “Noir Records”). Several compilations released during the past years include rare and unreleased songs by Irfan, which appeared along with tracks by artists like Loreena Mckennitt, Stellamara, Qntal and Estampie.
In 2008 Irfan created a soundtrack for the Bulgarian documentary “The Great Heresy” (dedicated to the history of the Medieval European heresies like the Bulgarian and Byzantine “Bogomils” and the Southern-French “Cathars”) released recently by the Bulgarian TV Channel bTV.
In 2009 the band released 3 songs for the soundtrack of the Bulgarian movie “Forecast”.
Between 2006 and 2009 Irfan worked with another female vocalist – the Bulgarian traditional (folklore) singer Vladislava Vasileva who replaced Denitza Seraphimova and with whom the band performed live during this period.
Recently Irfan is working again with its original singer Denitza Seraphimova and also with another female vocalist – Petya Urumova with whom the band will perform during several concerts this year.
From 2003 until now Irfan toured and performed live in France, Germany, the Netherlands, Spain, Switzerland, the Czech Republic, Poland, Lithuania, Austria and Bulgaria.
Donis Art prezinta: SEVENTH HARMONIC (SE/UK)
Aug 23rd
SEVENTH HARMONIC (SE/UK)
SEVENTH HARMONIC este o trupa alcatuita dintr-un ansamblu neo-clasic feminin, formata in toamna anului 1999 de multi-instrumentalista Caroline Jago, o trupa ce se identifica prin pasaje euforice de o senzualitate aparte, remarcandu-se in acestea o mare diversitate de influente. Muzica lor imbina un caleidoscop intoxicant de intensitati ritmice cu pasaje vocale cu trimiteri etno-simfonice, sfidand orice incercare de catalogare, in acelasi timp insa pulsand dupa ritmurile unei inimi dark-simfonice.
* MCD-ul lor de debut – lansat prin eforturi proprii – ‘The Awakening’ a fost numit ‘Lansarea Lunii’ in martie 2000 de Audioglobe. Au mai urmat 2 CDuri oficiale, lansate la fel, fara sprijinul unei case de discuri.
* ‘The Ascent’ (2001) feat. Amandine Ferrari ca vocal (acum din trupa THE EDEN HOUSE) fiind votat ‘Albumul Anului’ de cititorii revistei britanice ‘Meltdown’
* ‘Promise of Sacrifice’ (2003) a continut piese difuzate la radioul BBC precum si pe postul de televiziune national al Regatului Unit, si ca un plus – colaborari cu DAEMONIA NYMPHE.
* Alte colaborari au fost realizate impreuna cu LOUISA JOHN-KROL si TONY WAKEFORD; diverse piese aparute pe un numar de compilatii internationale.
Dupa stabilirea unei baze de fani aflata in continua crestere (datorita concertelor internationale si a prezentei pe undele radio), trupa a atins succesul maxim ca si proiect nesemnat de o casa de discuri, intrand in hibernare in 2004. La scurt timp dupa aceasta, cele doua membre fondatoare s-au alaturat trupei SOL INVICTUS.
Trupa s-a reinfiintat la sfarsitul anului 2009, avand in componenta pe vocalista Ann-Mari Thim din ARCANA, incepand totodata si munca la noul material. WAVE GOTIK TREFFEN 2010 o sa fie martor debutului noii formule SEVENTH HARMONIC.
SEVENTH HARMONIC are an all-female neo-classical ensemble formed in Autumn 1999 by multi-instrumentalist Caroline Jago, creating sensual euphoric dreamscapes which draw on a great diversity of influences. The music blends an intoxicating kaleidoscope of rhythmic intensity and soaring vocals with ethno-symphonic overtures, defying categorisation yet always beating with a dark symphonic heart.
Their debut self-released MCD ‘The Awakening’ was made ‘Release of the Month’ in March 2000 by Audioglobe. Two more official CDs followed, which were also self-released:
* ‘The Ascent’ (2001) featured Amandine Ferrari (now of THE EDEN HOUSE) as vocalist, and was voted ‘Album of the Year’ by the readership of the UK magazine ‘Meltdown’.
* ‘Promise of Sacrifice’ (2003) had tracks featured on programmes on BBC Radio and national UK TV, in addition to collaborations with DAEMONIA NYMPHE.
Subsequent collaborators included LOUISA JOHN-KROL and TONY WAKEFORD, and tracks appeared on a number of international compilations.
After establishing a growing fanbase from international gigs and radio play, the band reached the peak of its achievement as an unsigned unit, and went into hibernation in 2004. The two founding members joined SOL INVICTUS shortly afterwards.
The band revived again in late 2009 with new singer Ann-Mari Thim from ARCANA, and immediately began working on new material. WAVE GOTIK TREFFEN 2010 will see the debut performance with the core of the new line-up.
http://www.myspace.com/seventhharmonic
focus : Editiile anterioare Artmania
Jul 20th
Artmania a fost primul festival la care am fost, editia din 2007; de altfel din punctul meu de vedere festivalul aproape perfect. Au lipsit Haggard din cauza …. nu stiu exact cauza si nici nu imi pasa. Important e ca nu au fost prezenti ca sa completeze cel mai tare line-up la care ma puteam gandi atunci pentru un festival de nisa. Asta e Artmania, un festival de nisa axat pe gothic si metal din Finlandaò Chiar daca au fost si trupe mai altfel, precum Vita de Vie sau Iris, sau Gamma Ray, sau acuma Dark Tranquillity, Kamelot etc. . Poate asta e impresia mea dar cred ca asta a fost si ideea initiala. Oricum, festivalul care ii aduce pe My Dying Bride ,de 2 ori, merita tot respectul. Chiar daca anul acesta e o editia mai diferita, isi pastreaza farmecul, mai ales ca se tine in continuare in Piata Mare din Sibiu.
Ca bonus, duminica este un super concert in Cluj Napoca la numai cateva ore distanta, cu legendarii Iron Maiden. Ca minus, la fel cum anul trecut s-au intersectat stufstock-ul cu Guano Apes la Bucuresti si acuma s-a intamplat sa fie Haggard la festivalul medieval din Bistrita fix in acelasi weekend. Ma asteptam ca organizatorii sa ajunga la un fel de intelegere si sa ajunga Haggard la Artmania, poate ca asa ar fi frumos, asa ca rasplata pentru faptul ca in 2007 nu au ajuns.
Dar spuneam ca o sa vorbesc de editiile anterioare…in 2006 nu am fost, cand au cantat Amorphis si Him dar fiind de o singura zi nici nu se merita sa bati atata drum tocmai din Botosani. In 2007 a fost asa cum spuneam si mai inainte aproape festivalul perfect. My dying bride, Anathema si Within Temptation au umplut orasul cu fanii imbracati in negru. De altfel atunci a fost si teapa de la Cisnadioara, cu campingul dar a fost mai misto asa; atmosfera in cele 3 nopti petrecute acolo a depasit cu mult noptile din vama. In a treia seara am fost impresionat de concertul Iris; rockerii prea ‘suparati’ care au plecat atunci dupa After Forever nici nu stiu ce au pierdut.
In 2008 au fost, Tiamat, Lacrimosa, Negura Bunget si….dar mai bine nu spun ce a fost dupa. Cert e ca mi-am scos 2 trupe din playlist, adica Leave’s Eyes si Atrocity cu pop-metalul-80′ lor. Am fost dezamagit si de Negura Bunget; ce am vazut in formula noua ca prestatie scenica si ca interpretare e superior, chiar daca muzical nu e la fel de expresiv. De altfel am fost atat de plictisit de a doua zi incat nici nu am mai rezistat la Gamma Ray, pe care urma sa o redescoper abia la 2 ani distanta odata cu albumul lor nou din 2010.
In 2009 nu am apucat sa merg din motive financiare desi inafara de My Dying Bride si numele, doar numele ‘Nightwish’ nu era nimica interesant pentru mine. Opeth sunt prea plictisitori pe scena iar Pain pur si simplu prea gen kiss.fm.
Urmeaza 2010 unde o sa putem vedea pe aceiasi scena o trupa de gothic metal, melodic death metal, alternative rock, doom \ death, melodic power metal si traditional goth.
focus : The Sisters of Mercy
Jul 12th
Originara din Leeds, formatia britanica de gothic rock,Sisters of Mercy, s-a format la inceputul anilor ’80. Avand numele ales dupa o piesa interpretata de Leonard Cohen,englezii au devenit foarte apreciati pe scena underground din UK imbinand in muzica lor genuri precum: post-punk,darkwave,hard rock evoluand spre gothic rock.
Impreuna cu Siouxsie and the Banshees si Bauhaus, formatia a definit acest gen muzical avand parte de foarte multa popularitate atat in anii ’80 cat si in ’90. Membrul constant al formatiei, Andrew Eldritch, este compozitorul si solistul , imaginea trupei. Vocea sa profunda specifica scenei trad-goth reprezinta elementul cheie al muzicii Sisters of Mercy.

Formatia a scos 3 albume de studio si 2 compilatii care prin stilul lor dark si gloomy au fost excelent receptate de critici si de fani.
-1985 First and Last and Always
-1987 Floodland
-1990 Vision Thing
Compilatii: -1992 Some girls wonder by Mistake
-1993 A slight Case of Overbombing












































