Cronici evenimente
Cronica Artmania – a doua zi ( si ultima )
Aug 16th
Pana la ora 7 seara, timpul a trecut rapid in Sibiu; cum cu o seara inainte am reusit sa inteleg unde exact e Piata Mica am reusit sa urmaresc concertul acustic Tiarra de la 4 jumatate. Imi pare rau ca nu am prins si celelalte trupe romanesti, mai ales dupa reprezentatia ( acustica ) foarte buna a formatiei de gothic metal.
In Piata Mare am ajuns imediat ce a inceput concertul Sirenia. In fata scenei erau mai multi oameni decat cu o seara inainte si in mod cert mai entuziasmati. Ailyn, noua solista ( din 2008 ) s-a descurcat exemplar, reusind sa puna publicul in miscare; talentata dar nu si frumoasa asa cum se spune. Oricat de bine realizat ar fi fost concertul nu a ‘convins’ si nici nu a avut consistenta concertului Tristania de anul trecut; iar comparatia cu Tristania este necesara tocmai pentru ca cele doua formatii sunt stilistic vorbind foarte apropiate.
Dark Tranquillity a fost fara indoiala cea mai bine primita trupa a festivalului. Mikael Stanne este un solist excelent, plin de energie si cu o voce impecabila. Vizibil multimit de atmosfera de aici a promis ca o sa se intoarca in Romania; avea si motive, publicul a reactionat uimitor de bine, foarte rar vezi o multime de oameni captivata de un concert, la fel cum si foarte rar mai vezi publicul sa dea din plete sau sa faca pogo. Presimt ca o sa se tina de promisiune si ca o sa revina curand cu inca un concert in Romania; daca nu ati fost la Sibiu, e neaparat sa ii vedeti.
Serj Tankian a cantat insotit de o mini-orchestra din romania care nu prea s-a incadrat in atmosfera concertului. Avand un singur album la activ, nu a avut un repertoriu prea bogat, Mi s-a parut ciudat ca a cantat piesele mai cunoscute la inceput si dupa aia piesele noi; astfel mai mult de jumatate de concert publicul a fost cam apatic. Publicul din Romania si mai ales cei care vin la ARTmania sunt obisnuiti cu metalul si din punctul asta de vedere un public mai potrivit ar fi fost probabil la un eveniment axat mai pe rock / alternative rock. Chiar si asa atmosfera a fost perfecta ca final de festival, iar noul album al artistului merita ascultat.
Din nou nu am ajuns la un after-party. A doua zi de dimineata urma sa luam trenul inspre Cluj-Napoca pentru Iron Maiden si trebuia sa ne trezim devreme.
Vreau sa multumesc echipei de la standul de informatii, care au fost foarte amabile cu noi, Alexandrei pentru poze si fetelor de la Marlboro pentru tigari.
Cronica Artmania – prima zi
Aug 16th
Anul acesta a fost fara indoiala cel mai activ din punct de vedere al evenimentelor rock-metal. Numai sa enumeri toate evenimentele ar fi un proces indelungat. Ca si in alti ani, anumite evenimente importante s-au suprapus, cum ar fi fost de exemplu ARTmania cu Festivalul Medieval de la Bistrita, sau cu Fanfest, sau cu Iron Maiden.
Inspre Sibiu am plecat cu o zi inainte; drumul cu trenul a durat nu mai putin de 16 ore, timp in care am observat, asteptand personalul din Vintu de Jos pe la 3 dimineata, ca iar suntem cam singurii din regiunea Moldovei; noi si un grupulet din Suceava. De altfel cam la orice editie de pana acuma a fost aceiasi situatie. Calatoria cu trenul este foarte ieftina, mai ales ca studenti, mai ales pe distante mari.
Am ajuns vineri, pe la 7 dimineata in Sibiu; pana am gasit cazarea si am tras un pui de somn s-a facut ora 12. Consider ca e o traditia ca atunci cand ajungi aici, sa mergi la terasele de pe Nicolae Balcescu, chiar langa Piata Mare. Daca in anii trecuti zona era deja plina ochi cu omuleti imbracati in negru, acum era destul de libera. De altfel a ramas asa pana la inceputul concertului. Planul nostru era sa prindem Tiarra si Act dar am pierdut prea mult timp in Brukenthal iar apoi cum nu am gasit Piata Mica am asteptam tot pe la terase inceputul concertului.
Swallow the Sun au inceput concertul aproape la si fix; publicul intarzia sa apara si cam la jumatate din concert nu stiu daca au fost in fata scenei mai mult de 1000 de oameni. Daca la inceput finlandezii au fost mai retinuti, inspre finalul recitalului atmosfera s-a incins atat in public si pe scena. Din pacate au plecat fara sa cante bis.
ARTmania este un festival cu experienta, fapt vizibil prin lipsa de cozi la toalete, la jetoane sau la standurile de bere. Bancile au fost suficiente si nu era problema ca nu aveai sa prinzi un loc de stat loc in pauze.
Kamelot a fost probabil cea mai asteptata trupa a serii avand si cel mai numeros public, probabil aproape de 5000. Lumea a fost entuziasta savurand fiecare piesa in parte. Khan, vocalul a facut spectacol, poate un pic artficial dar oricum atentia publicul era indreptata inspre frumoasa Elize Ryd, vocea feminina din concerte. La fel ca si la Swallow the Sun sunetul parca se amesteca si cel putin de unde stateam, aproape de scena, era destul de obositor de urmarit. Poate e doar o impresie personala, dar fanii care au venit special pentru trupa nu pareau multumiti de concert desi a fost fara indoiala cel mai bun al serii.
The Sisters of Mercy era trupa de la care aveam cele mai mari asteptari; mai ales ca e prima trupa ‘cult’ de gothic rock pe care urma sa o vad live. Au inceput bine, cu un sunet foarte clar, cu scena invadata de fum dar dupa un timp atmosfera s-a calmat iar pe la jumatatea concertului lumea incepuse sa plece. Andrew Eldritch, solistul si singurul membru fondator ramas a dat ce se putea mai bun, vocal vorbind in prima parte a concertului. Cam cu jumatate de ora inainte de finalul concertului am plecat, pe jumatate din cauza oboseli, pe jumatate din cauza plictiselii. Desi goth-ul e a doua ‘dragoste’ dupa metal, concertul nu a fost deloc pe masura asteptarilor.
A urmat o incercare de a sta la afterparty in Music Pub ( l-am gasit intr-un final cam dupa jumate de ora de cautari ) dar nu a fost sa fie.
