http://www.kogaionon.com/ro/interviuri-kogaionon/rome-2011

După o perioadă de așteptare mult prea lungă (pentru fani), ROME a decis să se întoarcă în modul cel mai vizibil, o veste care nu poate decât să ne bucure pe toți. Jerome Reuter este un muzician foarte talentat, cu o voce fenomenală, dar și cu un spectru liric foarte variat. Având în vedere că ultimul concert ROME a avut loc în România, în decembrie 2009 la Dark Bombastic Evening 1, am considerat că dialogul ar trebui să aibă ca punct de plecare acel moment.

Salut, Jerome. Ce amintiri ai despre ultima voastră prestație live, concertul ținut acum mai bine de un an? Ați fost revelația evenimentului, fanii cereau întruna bis-uri, toată lumea țipa, aplauda… Ce amintiri ai de la București? Au participat fani din peste 25 de țări în acea seară…

„Acel concert a fost uimitor, într-adevăr. Și a fost un mod foarte bun de a spune la revedere pentru un timp. Cu toții ne-am simțit foarte bine. A fost un weekend foarte plăcut, alături de prieteni. Îmi place România. Și-mi amintesc că n-am dormit prea mult în acele trei zile.”

Și totuși, atmosfera centrului Reduta a părut să rezoneze mai mult cu voi, nu-i așa? Intimitatea evenimentului, aura orașului Brașov, publicul care a fost mai liniștit și oarecum uimit de ceea ce putea face o trupa complet necunoscută pentru cei prezenți.

„Da, acel concert de la Brașov, cu aproape un an înainte de cel de la București, a fost foarte intim, ceea ce mi-a plăcut foarte mult. A fost o schimbare binevenită să cântăm într-un teatru, cu un public așezat pe fotolii în fața noastră. Și cred că și celor care au participat le-a plăcut. Sper că vom putea cânta din nou acolo, vreodată.”

V-ați gândit vreodată să  vă completați show-ul cu elemente teatrale? Ai rădăcini puternice în lumea teatrului, dacă ne gândim la tatăl tău…

„Da, am rădăcini în teatru, dar nu știu cum aș putea încorpora asta pe scenă. Pentru mine, cântatul și actoria sunt ca tenisul și fotbalul. Exisă o minge și o plasă, dar astea sunt toate similitudinile. Cu toate acestea, încerc să includ o estetică specifică, pe care am învățat-o din teatru, dar e cu totul altceva.”

Îmi place că ai renunțat la proiecții. Asta înseamnă că ai ajuns la concluzia că muzica pe care o cântă acum ROME nu are nevoie de proiecții care să ruleze pe fundal?

„Când am cântat prima dată sub numele de ROME, eram singur pe scenă. Am făcut un turneu în Spania foarte curând după aceea și aveam nevoie de ceva mai mult decât doar un om cu o chitară… așa că am lucrat cu film, etc, pentru a adăuga o dimensiune vizuală. Dar acum că ROME este o trupa live constantă, nu mai e nevoie de asta. Mai degrabă m-ar deranja, aș putea spune.”

Decizia de a lua o pauză cu ROME a șocat mult lume, au apărut multe zvonuri, bârfe și interpretări. Se spunea că violonistul merge în armată, așa că esența ROME va fi pierdută, că Patrick e prea ocupat cu studioul său și nu are timp pentru a cânta live, că ți-ai pierdut motivația, inspirația sau dorința de a compune ceva nou din cauză că erai copleșit de fani, că ati lansat atât de multe albume în doar 4 ani… Cred că acum, la un an de la ultima voastră apariție live, barba ți-a crescut suficient și romul băut pe malul mării te-a ajutat să-ți recâștigi echilibrul interior și să te simți mai relaxat. Ce s-a întâmplat în tot acest timp? Care e adevărul? Te consideri încă un sclav al muzicii? Fanii ar trebui să afle…

„Adevărul e ceva personal, iar buzele mele sunt pecetluite. A fost în mare parte din cauza problemelor de sănătate. Dar, în plus, trupa ca atare întâmpina diferite probleme… Da, din păcate Nikos a trebuit să părăsească formația din cauza armatei și a decis să rămână în Grecia după liberare. A găsi noi muzicieni s-a dovedit a fi foarte dificil, mai ales într-un timp atât de scurt. Patrick e într-adevăr ocupat cu studioul și eu m-am mutat din Germania definitiv. Trebuia să plec de acolo din multe motive. Am cam întrerupt toate legăturile. Am trăit în diverse orașe germane în ultimii 7 sau 8 ani și acum era un moment de colaps complet pentru mine. Mi-am dat seama că o anumită perioadă din viața mea a ajuns la final, a trebuit să înfrunt asta și să plec pentru a începe de la zero în altă parte. Totuși, am petrecut ultimul an pe drum – atât de des cât e omenește posibil. Mi-am vizitat mulți prieteni din Europa și SUA și m-am întors cu multe cântece în tolbă… așa că da, sunt încă un sclav al muzicii.”

Ai anulat un turneu în America și câteva show-uri live în Europa. Nu a fost dificil să iei decizia de a nu onora promisiunile făcute?

„Da, a fost foarte dificil. Nu mi-a plăcut deloc să fiu în situația asta. ROME nu anulase niciodată nimic până atunci. Și acum a trebuit să anulez toate concertele pe care le plănuisem pentru 2010. Problema era că nu puteam ști când voi fi capabil din nou să călătoresc. Doar un singur lucru era sigur: mi se spusese că nu voi fi capabil să cânt pentru cel puțin 4 luni. Așa că nu am putut risca să păstrez show-urile din program nici după aceea.”

În tot acest timp, ai primit mesaje de la fani? Ai comunicat cu ei?

„Am primit multe mesaje, da. Și asta s-a dovedit a fi foarte util, așa că sunt foarte recunoscător tuturor celor care și-au dat osteneala să scrie. Știi, oamenii cred de obicei că un comentariu lăsat undeva online nu ajunge la artistul sau persoana în cauză, dar din contră, acestea primesc atenție chiar dacă subsemnatul nu are timp sau nu este capabil să răspundă.”

‚Ceea ce cauți e dispărut definitiv.’… O expresie foarte dramatică ce poate fi citită pe vechiul vostru site… Ce ai vrut să spui prin asta?

„Da, cam teatrală, nu-i așa? Haha. Ei bine, pagina aceea chiar e dispărută definitiv. Și într-adevăr a fost o perioadă când m-am gândit la a renunța complet, pentru că mă simțeam bine să fiu la mare și să nu mă gândesc la toată afacerea asta. Dar după un timp am realizat că e important pentru mine, la un nivel foarte personal, să fac muzică și să o împart cu oamenii. Am decis să mă întorc ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, cu singura diferență că nu-mi mai pasă atât de mult de aspectul material al lucrurilor. Producțiile ROME deveneau din ce în ce mai sofisticate, încercam să concurăm cu oameni care nu erau de calibrul nostru, aveau o carieră mult mai îndelungată și o audiență mai largă – și cel mai important: un buget mult mai mare decât noi. Așa că începuserăm să uităm de rădăcinile noastre și de intenția originală ROME. Dau vina parțial pe alții, dar eu eram cel care lua deciziile. Pauza pe care am fost nevoit să o iau mi-a dat șansa să capăt o perspectivă nouă și mai sănătoasă asupra lucrurilor și să mă gândesc la ceea ce vreau să fac cu adevărat. Vreau să fie artă și nu neapărat ușor de digerat pentru oricine. Nu mă închin la bani. Mai bine să fiu falit și liber artistic, decât faimos și sclav al industriei. După ce am spus asta, trebuie să adaug că îmi plac toate albumele pe care le-am făcut. Fiecare dintre ele. Nu aș fi lansat niciodată nimic de care nu eram convins. Iar ultimul album a fost lansat într-un fel post-mortem, căci eram deja în pauză de câteva luni, dar totul fusese terminat cu mult timp înainte.”

Cu toate că ai intrat în “silentio stampa”, noul album a fost lansat în primăvară, deși foarte discret și cu o promovare minimală. Cel puțin așa l-am văzut eu. Cum a fost primit de presă, de fani?

„Sincer să fiu, nu prea știu, nu eram prin preajmă. Pentru o mare parte a anului nu am fost nici măcar pe același continent și nu prea mi-a păsat. Știi, decizia de a face ‚Nos Chants Perdus’ și de a-l face așa cum este a fost luata cu mult înainte de ‚decizia’ de a renunța. Albumul era gata și ar fi fost lansat cu siguranță. Dar această parte a muncii este a labelului și știu că fac treabă bună, așa că nu m-am îngrijorat deloc. Schimbam mailuri cu ‚șeful’ meu din când în când, dar asta era tot. Nici măcar nu știa unde sunt. Și cred că a nu face deloc concerte nu prea a ajutat promovarea, haha. Cât despre fani, cred că unii l-au iubit și altora le-a luat un timp să-și dea seama că nu e atât de rău, de fapt. Și desigur, au fost și câțiva care l-au urât. Dar așa trebuie să fie. Cât despre presă… nu știu. Mulți oameni sunt plătiți să scrie lucruri bune despre chestii rele, nu plătiți direct, dar, știi… un tip îi face altuia o favoare… e reclamă implicată, politică într-un fel… timpul și coordonarea sunt deasemenea un factor și unora dintre recenzori nu le pasă sau habar n-au despre ceea ce trebuie să scrie … așa că mi se rupe despre ce spune presa în general, în afară de ceea ce au de spus jurnaliștii independenți sau underground. Și îmi pasă de ceea ce spun fanii, pentru că sunt familia mea. Cu cât știi mai mult despre cum funcționează sistemul, cu atât mai dezgustat sau corupt devii. Și în sfârșit, sunt destul de multumit, intr-un fel, că au aparut problemele de sănătate și altele, astfel încât am putut să mă dau înapoi puțin.”

Ești de acord că acest album a adus multiple critici de la acei fani ai marțialului care voiau un trend continuu de ritmuri copy-paste în genul lor favorit? Te simți afectat de reproșurile lor?

„Nu, pentru că eu știu ce urmează și ei nu. Fiecare e îndreptățit să aibă propria opinie. Cred că majoritatea fanilor mei a înțeles că nu poți continua să faci același album la nesfârșit. Există câteva trupe care fac asta și funcționează foarte bine pentru ele, dar eu vreau mai mult. Nu e o slujbă de birou.”

Hai să lăsăm la o parte anul 2010, cu grijile, problemele sau emoțiile sale. Suntem acum în 2011. Putem vorbi de un restart pentru ROME sau doar despre un nou capitol?

„Pentru mine înseamnă ambele. Pe un nivel strict personal e un nou capitol, dar unul important… știi, ca o renaștere sau ceva de genul ăsta. Și pentru ROME cred că e la fel, pentru că e un nou început. E o nouă echipă în jurul meu. M-am mutat în altă țară. Lucrez cu alți oameni. Scriu lucruri noi care sunt mai în concordanță cu mine însumi, cu vechiul eu. Pe de altă parte, e de asemenea (și sunt sigur că majoritatea vor fi uitat de pauza asta destul de curând) doar un nou capitol. ROME a fost încă prezentă în 2010 într-un fel, datorită albumului, iar acum, în 2011, sustinem concerte din nou, așa că presupun că oamenii vor spune: ‚Ce dracu a fost cu toată drama asta?’. Dar crede-mă, unele momente de anul trecut nu aș vrea să le retrăiesc nici pentru tot whisky-ul din Irlanda.”

Te consideri un fan al tehnologiei moderne? Ți-ar plăcea să lansezi albume complet analogice? Crezi că încă mai există un viitor pentru viniluri? Având în vedere că vânzările de CD-uri au scăzut considerabil… e bine că există ediții speciale…

„Asta e întrebarea câștigătoare, nu? Dacă aveam răspunsul la problema asta trăiam până acum pe insula mea privată, nu-i așa? M-am cam săturat să mă îngrijorez în legătură cu asta. Știi, cei care sunt fani cu adevărat vor vrea să aibă albumul original. Să-l țină în mână. Lucrez mai mult ca un romancier decât ca un muzician, așa că multe dintre gânduri se duc în versuri sau în partea vizuală. Și oamenii știu asta. De aceea există încă persoane care vor să aibă originalul și nu doar un fișier digital. Dar vremurile se schimbă mult din punctul ăsta de vedere și nu știu încotro se îndreaptă. Singurul lucru pe care îl știu e că muzica mea necesită un ambalaj potrivit și versuri și componentă vizuală și câte și mai câte, așa că întotdeauna îmi voi lansa albumele așa cum vreau. Acum simt că aș face și un vinil, așa că poate va fi și așa ceva atunci când va apărea oportunitatea.”

Dacă scăderea vânzărilor continuă, singura resursă financiară pentru trupe vor rămâne concertele. Sunt și alte moduri de a trăi din muzică?

„Pot să trăiesc cu foarte puțini bani și am mai făcut asta. Nu am o mașină luxoasă sau lucruri de acest gen. Fac doar muzică. Așa că poți să mă ajuți să trăiesc până la sfârșitul lunii când îmi cumperi tricoul sau cd-ul sau sa asiști la show-uri (să sari gardul ca să le vezi nu se pune). Cu asta ne plătim facturile.”

Ce privești ca un mare compromis în muzică? Ai făcut vreunul?

„E subiectiv în funcție de fiecare artist. E o linie subțire, de obicei trecută când ai pășit într-un studio. Nu-mi amintesc să fi simțit că aș fi făcut unul vreodată, totuși.”

Mă bucur că ai decis să-ți reîncepi spectacolele live. Cum vor arăta noile concerte? Trebuie să ne așteptăm la un concept diferit? Putem vorbi de o trupa live acum?

„Singurul lucru pe care-l pot spune acum (pentru că e singurul pe care-l știu, haha) e că va fi o trupa în carne și oase pe scenă. Niciun instrument nu va veni dintr-un computer. Dar vor fi și sample-uri într-un fel sau altul, desigur.”

Spune-mi câte ceva despre noii membri (live sau de studio). Cine sunt, unde v-ați întâlnit, cum au ajuns să facă parte din ROME?

„Am o trupa live acum, da. A trebuit să le dau de băut ca să-i conving. Nu lucrez cu niciun muzician în studio acum. Fac totul singur din nou, așa cum am făcut pentru primele 3 albume. Dar am o nouă trupa cu mine live. E mai mult o trupă de prieteni, pentru că am ales dintre vechii mei amici. Ne știm de mult timp și i-am ales pentru cine sunt, nu pentru cum știu să folosească un instrument. De fapt, în afară de unul dintre ei, erau toți doar bassiști înainte. Am ales la întâmplare ce face fiecare și, ghici… cel mai bun bassist din trupa a tras paiul cel mai scurt și a fost nevoit să facă percuția – ceva ce nu mai făcuse niciodată. Nu știm ce dracu facem, dar ne distrăm foarte bine. Și distracția era ceva ce lipsea din toată experiența în ultimul timp.”

Ai un program destul de încărcat pentru anul acesta, se pare că vei participa la multe festivaluri importante. Ar trebui să concluzionăm că te vei dedica acestei trupe complet? Adică … să trăiești numai din muzică?

„Deja fac asta. Precum am spus, pot trăi cu foarte puțini bani și a trebuit să-mi schimb regimul oricum, așa că am nevoie de mai puțini bani pentru mâncare, haha.”

Cum vor arăta setlisturile voastre? Vor fi și ceva piese noi?

„Da, desigur.”

E timpul să ne dai câteva detalii despre noul album. Ce linie muzicală va urma? Ce elemente noi? Descrie-ne conceptul său.

„Nu, nu, nu, nu, nu, e muuult prea devreme să vorbesc sau să mă gândesc la lucruri de genul ăsta. Încerc să pun la punct o trupa acum… am destule pe cap. Băieții sunt cam speriați fiindcă unii nu prea au experiență pe scenă și, desigur, începem turneul în iunie cu festivaluri de-alea mari cu mii de oameni în public. Au crezut că glumesc când le-am spus. Gen: ‚oh, apropo băieți, primele câteva concerte o să fie destul de mari…’ ”

Criza economică a creat și una psihologică. Consideri că toate aceste întâmplări nedorite ne vor face mai realiști, mai pragmatici, mai calculați?

„Nu.”

Se spune că 2012 va aduce sfârșitul lumii, având în vedere că se termină calendarul mayaș. Mai mult, se spune că se vor inversa polii, că lumea va trece prin multe schimbări și doar cei care sunt pregătiți vor supraviețui. Tu ce crezi?

„Ar trebui să mă îngrijorez acum? Gen, ‚la naiba, o să murim cu toții’, sau așa ceva? Gen, ‚Băi, vine războiul!’. Ce-o fi o fi. Cu siguranță nu sunt îngrijorat în legătură cu cantitatea de distracție de care vom avea parte în următoarele decenii.”

Un vulcan a erupt și pentru câteva săptămâni tot circuitul european de zboruri a fost blocat. S-a creat panică și s-a dovedit că omenirea nu e pregătită să accepte natura și manifestările sale diverse, nici nu avem soluții alternative. A fost oare și acesta un semn al alinierii planetelor?

„Ca bătrânul in baston sau ceva de genul… suntem oameni, oamenii sunt animale rele în principiu. Știm să zburăm, putem face asta, dar nu prea putem să oprim ploaia sau ninsoarea.”

Cum arată o zi obișnuită  din viața lui Jerome Reuter? Dar o zi perfectă (dacă ar trebui să-ți imaginezi una)?

„Mă trezesc destul de devreme. Obișnuiam să lucrez noaptea, dar a trebuit să mă confrunt cu faptul că majoritatea oamenilor nu răspund la apelurile tale urgente de la 4 dimineța, așa că mă trezesc devreme ca toată lumea acum. Dar nu prea am zile obișnuite. Am încercat, pentru aproape 15 ani, să pun un fel de rutină sau plan în munca mea. De fiecare dată când mă mut (ceea ce a fost destul de frecvent în ultimii 7 ani), primul lucru pe care-l cumpăr sau aduc e un birou la care să lucrez. Dar acum am renunțat la idee, pentru că întotdeauna ajung să lucrez în locuri care nu sunt destinate lucrului. Odată ce am un loc specific destinat muncii, mă sperii. Presupun că-mi ucide creativitatea. Admir oamenii care pot face asta, dar ajung să îmi fac cea mai mare parte din muncă în hoteluri, în pat sau în mașină… Și e întotdeauna o zi perfectă pentru mine când lucrez ceva. Știu că nu m-am dat jos din pat degeaba. E de ajuns pentru mine.”

Ce înseamnă familia pentru tine? Ești un tradiționalist autentic, poate?

„Hahahaha.”

Te consideri un om religios? Privești religia ca pe un refugiu sau ca pe o constrângere?

„Hahahahahaha. Oprește-te, ma omori.”

Știu că te consideri european, nu neapărat un cetățean al Luxemburgului. Ai trăit în diferite țări, vorbești câteva limbi, nu vezi mare diferență între națiuni… De ce crezi că naționalismul e așa prețuit? Unde crezi că se termină patriotismul și începe naționalismul? Sau invers? De ce crezi că există această tendință de apariție a mișcărilor extremiste? Se apropie un nou război mondial?

„O, nu, văd multe diferențe între națiuni – asta-i toată frumusețea! Dar tind să le privesc ca triburi. Ideea statului național îmi sună fals. Astea sunt granițe economice, spoite cu fals patriotism. Fiecare știe de ce regiune sau trib aparține. Cred că putem să lucrăm împreună și să ne păstrăm identitatea culturală și regională, fără noțiunile de state și națiuni și proprietate. Nu cred deloc în naționalism. Odată ce lucrurile încep să meargă prost, întotdeauna apar mișcări extremiste. E aproape un lucru natural. În condiții propice, oamenii care te avertizează mereu că va veni un război sunt cei care ar aduce războiul.”

Care sunt elementele care ar putea crea în zilele noastre un cod al valorilor europene?

„Cred că mulți artiști de toate felurile lucrează la asta. Europenii sunt o specie pe cale de dispariție, vrem sau nu, așa că, încet-încet, realizăm că ar trebui să fim mai cumsecade cu frații de lângă noi, chiar dacă ne-am rupt capul reciproc cu puțin timp în urmă. Am crescut într-o Europă care era încă mult mai dezbinată de războaie și repercusiunile lor decât este acum. Să cântăm în Estul, Vestul, Nordul și Sudul Europei e mult mai ușor pentru noi acum decât ar fi fost, să zicem, acum 40 sau chiar 20 de ani. E treaba noastră – a tuturor – să punem umărul la crearea culturii proprii (și a valorilor care vin împreună cu ea). Nu e ceva ce primim de-a gata.”

Mai ții legătura cu Tomas/ORE și Simone? Ai avut ocazia să le asculți noile albume? Ți-au plăcut?

„Da, țin legătura cu ei – deși nu anul trecut, pentru că de fapt n-am fost în legătură cu nimeni atunci. Știu că vor fi câteva showuri unde ne vom întâlni din nou și întotdeauna este o plăcere. Abia aștept. Știi, când ești în industria muzicală întâlnești două tipuri de oameni: sunt cei care te privesc ori ca pe un rahat, ori ca pe un competitor (sau ambele) și sunt cei care te ajută, îți oferă din cunoștințele lor și sunt alături de tine. Tomas și Simone sunt din ultima categorie. Am profitat de asta, pentru că eu sunt cel mai tânăr. Sunt încă uimit de gradul de camaraderie pe care l-am găsit. Îi iubesc pe tipii ăștia… și munca lor!”

Ești mulțumit de colaborarea cu Trisol? Am observat că Alex a început să-ți re-editeze albumele anterioare. Același lucru l-a făcut și Cold Meat Industry. De ce ar trebui un fan să cumpere aceste re-releaseuri dacă, să presupunem, le are deja pe cele inițiale?

„Am discutat cu Trisol despre faptul că niciunul din fanii mai vechi n-ar trebui să se simtă împins să cumpere ceva ce au deja! De aceea poți cumpăra tricourile care sunt de obicei disponibile doar într-un set cu CD, separat de data asta. Deasemenea, nu am vrut să schimb artworkurile ca să fac oamenii să cumpere, dar în cazul EP-ului Berlin a fost nevoie, fiindcă originalurile sunt pierdute de mult. Și am adăugat booklet-uri. Dar versurile au fost postate online acum ani și ani, așa că nu cred că e vreun motiv să vă plângeți. Am făcut această ediție ca toată lumea să-și poată cumpăra CD-ul pe care și-l dorește, fără să fie nevoită să plătească 150 de dolari pe e-bay. Așa că, dacă aveți prima ediție, nu vă simțiți obligați. Dar dacă vreți să vă arătați sprijinul, desigur, cumpărați-le, avem și noi nevoie de o bucată de pâine și am pus mult suflet, bani și muncă în asta în anii de foamete (și așa facem și acum).”

Dragă Jerome, mulțumesc pentru disponibilitate și răbdare. Îți urez un an frumos, plin de tot ceea ce îți dorești. Ne vedem curând. Un salut final pentru vechii, dar și pentru noii prieteni ROME…

„Mulțumiri. Și îți mulțumesc foarte mult pentru interviu. Ne vedem cu toți (și pe tine personal!) în turneul din 2011. Îmi pare bine să mă întorc!”

Am încercat să scot cât mai multe de la prietenul meu Jerome, dar se pare că am obținut doar ceea ce a vrut el să transmită, heh. Dar va avea multe de spus în acest an, mai ales că ne vom reîntâlni cu el la Alba Iulia, la Dark Bombastic Evening 3, pe 20 august.

2. Care sunt ultimele noutati legate de trupa? Ceva piese noi sau noi aditii la line-up?
Nu avem membrii noi in trupa insa am terminat cateva piese noi, iar pe unele le veti auzi in cadrul evenimentului de la Bucuresti.

3. In cateva zile ne vom revedea in Bucuresti. Ce ati pregatit pentru a DBE 2nd edition si care sunt asteptarile voastre de la public?
Pentru acest eveniment ne-am pregatit cu un concert dublu, prima parte se va axa pe ritmuri atmosferice, tribale sau pagane care se regasesc in special pe ultimele noastre doua albume Llyr si Kremasta Nera. Prin urmare ne vom folosi de percutii etnice, chitari clasice, clape si voce, bineinteles. A doua parte, de 35 de minute, va consta intr-un show suprarealisto-dadaist intitulat « Paris Spleen », care va include piese de pe albumul cu acelasi titlu si cateva piese noi. Aceasta parte va fi mai teatrala si foarte diferita muzical de prima.

4. La acest eventiment vor participa 9 trupe, cu voi inclusi. Ce stiti despre celelalte trupe?
Am mai cantat cu Sol Invictus de-a lungul timpului (in Spania si Grecia de exemplu) si le apreciem muzica dar si personalitatea. De asemenea ii cunoastem si pe Arcana caci i-am vazut cantand in Italia de cateva ori, sunt oameni foarte placuti si muzicieni talentati. Ne place muzica celor de la Irfan foarte mult, albumul « Seraphim » este o adevarata capodopera.

5. Ce muzica mai ascultati in ultimul timp? Ceva albume interesante de recomandat?
Ascultam mult In The Nursery mai ales albumele “Deco”, “Lingua”, “An ambush of ghosts” si “Engle”. De asemenea ne place Spiritual Front, Valravn si multe altele. Valravn este o descoperire chiar interesanta!

6. Ce merchandise veti aduce la Bucuresti?
Vom aduce ultimul nostru album “Llyr” dar si materiale ca: “Strange Lights” – un CD live acustic bazat pe pian, chitara clasica si voce, care contine un booklet foarte frumos si bogat, doldora de poze live ale trupei, “Arcana Aco” – o carte color de 164 de pagini + CD, “La Malediction d’Ondine” CD, “Nosce te Ispum” CD, “Lost Atlantis” si “Saphir” remasterizat digital si re-editat de curand (de fapt, abia l-am primit si noi ieri); “Concerto n.6″ CD re-editat, continand si un bonus track, “A Calliope collection” in editia Chineza, “Paris Spleen” si “Kremastra Nera” dar si albumul solo al solistului nostru Vittorio “A day of warm rain in heaven “.

7. Aveti planuri importante pentru 2011? Niste materiale noi sau concerte speciale poate?
Bineinteles, ne vom concentra pe cele doua albume noi si vom re-edita cu piese bonus albume mai vechi. Vom lansa partea a doua din ‚”Paris Spleen” care se va numi „”Spasms” si va include cateva cover-uri dupa Kurt Weill si alti compozitori de cabaret. Celelalte materiale mai scurte vor include cantece mai armonioase si mai intime pentru chitara clasica, clapa si voce. Albumele ”Suenos”, ”Mon seul desir” si ” Historia” vor fi re-lansate. In ianuarie vom avea doua concerte speciale. Unul in Paris, in a treia duminica din ianuarie si celalalt in Modena, Italia, un concert special pentru pian si voce.

8. Ce parere aveti despre criza financiara? In ciuda ei, trupele isi mentin aparitiile live iar numarul evenimentelor ramane ridicat.
Avem nevoie ca muzica sa fie plina de speranta si creativitate iar spiritul sa fie curajos si liber. Aceste lucruri sunt necesare atat generatiei tinere cat si celei vechi.

9. Ce inseamna pentru voi spiritul UNDERGROUND? Vorbim din punct de vedere muzical…
Am inceput acum 20 de ani asa ca underground-ul este pentru noi un mod de a trai de cand ne stim. Ti-as raspunde ca undergroundul este tot ceea ce nu e main stream. Ceva care necesita mai mult efort decat o ascultare superficiala, ceva care atinge mai multe nivele ale constiintei si artei. Pe scurt, prefer sa-i spun mai bine “ARTistic” decat underground. Underground-ul poate fi si o atitudine de viata si de creativitate dedicata nu numai artistilor dar si promoterilor, editorilor (web)fanzinelor, ascultatorilor si design-erilor.

10. Multumesc pentru interviu. Ultimele cuvinte va apartin.
IUBITI LUMINA SI PUTEREA si sustineti muzica pentru ca muzica elibereaza suflete!

2. Care sunt ultimele noutati legate de trupa? Ceva piese noi sau noi aditii la line-up?
Am inregistrat cateva piese noi, unele sunt doar niste fragmente, pe altele le-am finalizat insa sunt fara voce deocamdata. I-am cooptat pe Núria Luis si Sergio Gamez Martinez ca membrii live Arcana. Prezenta lor confera un plus de profunzime muzicii prin adaosul de vioara si keyboard. Si una peste alta totul suna extraordinar in varianta acustica.

3. In cateva zile ne vom revedea in Bucuresti. Ce ati pregatit pentru a DBE 2nd edition si care sunt asteptarile voastre de la public?
Noi am tot asteptat sa ne intoarcem in Romania. Va fi cu siguranta o noua experienta sa vedem Bucurestiul in timpul iernii, in loc de Brasov la sfarsitul verii. Cred ca o sa fie un pic diferit. Vom canta doua piese noi si bineinteles ca vom canta totul live. De asemenea, vom avea cativa invitati pe scena pe anumite piese, si asta cu siguranta va lua prin surprindere audienta. Mai avem si niste costume noi de scena. Ceea ce ne asteptam de la public este sa se prezinte si sa se simta bine. Ne-am simtit mereu bineveniti in Romania si speram ca fanii inca ne vor aici!

4. La acest eventiment vor participa 9 trupe, cu voi inclusi. Ce stiti despre celelalte trupe?
Pentru ca scena muzicala in jurul acestui curent este destul de restransa, cunoastem deja unele dintre trupe. Insa pe unele le vom cunoaste pentru prima data, ca Naevus sau Dirty Granny Tales. Ne place mult muzica celor de la Naevus. Va fi insa foarte placut sa ne reintalnim cu prietenii vechi din Irfan, Sol Invictus, cu Johan din Desiderii si Simone Salvatori. Va fi o mare intalnire de familie.

5. Ce muzica mai ascultati in ultimul timp? Ceva albume interesante de recomandat?
In casa Bjärgö se asculta mult William Basinki si Popol Vuh dar si artisti ca Bat For Lashes sau muzica corala clasica. Am dat peste si ceva care sigur va place, Agalloch. I-am incercat si mi-au placut foarte mult! Poate gasesc vreun album de vanzare in Bucuresti.

6. Ce merchandise veti aduce la Bucuresti?
Am sperat sa fi lansat albumul pana atunci, insa nu a fost timp suficient. Insa vom aduce, daca DHL-ul ne permite, SOPHIA – Colllective Works 2000-2003. Acest nou material contine toate fullenght-urile Sophia si toate single-urile intr-un design nou si cu material remasterizat. O sa incercam sa aducem tricouri (Arcana si Sophia) si alte albume. Din pacate, chestiile cu Arcana sunt mai degraba “vechituri”.

7. Aveti planuri importante pentru 2011? Niste materiale noi sau concerte speciale poate?
Avem in plan un album nou Arcana si bineinteles materialul pereche Le Serpent Rouge. Am inceput sa strangem codurile personale de la cele 1000 box set-uri limitate si vom printa grafica anul viitor. Cat despre live-uri nu vom aveam prea multe anul viitor. Trebuie sa ne concentram pe noul material.

8. Ce parere aveti despre criza financiara? In ciuda ei, trupele isi mentin aparitiile live iar numarul evenimentelor ramane ridicat.
Noi nu putem sa spunem ca o resimtim. In Suedia am fost la adapost de cele mai multe crize, desi multi oameni au ramas fara slujba. Pentru mine si Peter nu s-au schimbat prea multe lucruri, inca traim in patura economica inferioara si nu vad vreo imbunatatire in viitorul apropiat. Am observat criza in Europa – multi organizatori se ofera se ne invite la concerte insa fara comision si cu mai putini bani de deplasare. Prin urmare trebuie sa ii refuzam pentru ca trebuie sa castigam si noi un venit. Sper ca lucurile sa se schimbe, dar nu cred ca asta se va intampla prea curand. Din moment ce bancherii raman la fel de lacomi, guvernele aleg sa ii protejeze si oamenii au din ce in ce mai multe probleme intre ei, prevad timpuri negre pentru Europa.

9. Ce inseamna pentru voi spiritul UNDERGROUND? Vorbim din punct de vedere muzical…
Underground-ul va fi mereu underground. Insa multe trupe din “scena noastra” devin din ce in ce mai comerciale si atenteaza la “oamenii normali”. Poate din cauza banilor sau poate din cauza celebritatii. Insa mereu apar trupe noi, asa ca sunt de parere ca undergroundul va “triumfa”.

10. Multumesc pentru interviu. Ultimele cuvinte va apartin.
Ne vedem in doua saptamani, prieteni vechi si noi, fani vechi si noi – toata familia noastra care a crescut de-a lungul anilor.

2. Care sunt ultimele noutati legate de trupa? Ceva piese noi sau noi aditii la line-up?
Cea mai mare noutate este faptul ca am semnat in sfarsit cu Out of Line Records saptamana asta. Caroline si Ann-Mari au avut parte de fler creativ in ultimele luni asa ca avem destul material in lucru pentru noul album. O sa cantam in Romania, pentru prima data, o piesa noua intitulata “Garden of Dilmun”. Piesa este construita in jurul temei intoarcerii in Eden si este “tesuta” cu chitari, suflurile obsendante ale codrului si de fulgere indepartate. E una dintre compozitiile noastre preferate, asa ca suntem nerabdatori sa vedem reactia publicului!

3. In cateva zile ne vom revedea in Bucuresti. Ce ati pregatit pentru a DBE 2nd edition si care sunt asteptarile voastre de la public?
De abia asteptam acest festival. Caroline, Ann-Mari si Lesley s-au simtit bine in Romania si alta data, asa ca sunt foarte bucuroase sa revina. Concertul inchide un an fantastic pentru Seventh Harmonic asa ca avem o viziune foarte pozitiva asupra viitorului – speram ca publicul va percepe aceste energii benefice. Acesta este al treilea sau al patrulea concert de cand trupa s-a reunit. Deoarece traim in trei tari diferite, concertele sunt singurele momente cand ne putem intalni. In afara piesei noi despre care v-am spus deja, set-ul va fi acelasi cu cel de la festivalele Europene din vara aceasta. Probabil va fi ultima data cand vom interpreta acest set asa cum este el acum: un mix de piese vechi rescrise, extrase din albumele noastre mai vechi si piese noi.

4. La acest eventiment vor participa 9 trupe, cu voi inclusi. Ce stiti despre celelalte trupe?
Pai, membrii nostrii alcatuiesc o treime din trupele care canta si suntem foarte buni prieteni intre noi… asa ca stim destule despre ei, detalii pe care nu putem sa le divulgam bineinteles. Lesley si Caroline sunt membre Sol Invictus si Ann-Mari e in Arcana (Lesley si Caroline vor canta o piesa cu ei). Lloyd de la Naevus ne este prieten si de asemenea un nou membru in Sol Invictus. Il stim si pe Johann (Desiderii Marginis) caci am colaborat cu el in Arcana. Il stim si pe Simone Salvatori caci am impartit scena cu Spiritual Front de mai multe ori, dar si la alte evenimente memorabile cum ar fi petrecerea din vara din Suedia acum un an, despre care nu putem sa comentam prea mult in afara de faptul ca dansurile maypole nu vor mai fi la fel niciodata. O sa fie o mica reuniune de familie si suntem nerabdatori sa cunoastem si alte trupe, bineinteles!

5. Ce muzica mai ascultati in ultimul timp? Ceva albume interesante de recomandat?
Festivalurile la care am cantat anul acesta ne-au familiarizat cu nistre trupe extraordinare de care nu auzisem inainte – Loell Duinn, de exemplu ne-a impresionat puternic – pe langa faptul ca erau foarte talentati si originali erau si niste oameni incredibil de draguti. Utimul Moon Far Away este iarasi un exemplu de material complex si bogat. Alte albume care merita mentionate ce au aparut anul acesta vin de la Brendan Perry, Tor Lundvall, Allerseelen…

6. Ce merchandise veti aduce la Bucuresti?
O sa aducem niste tricouri minunate, perfecte pentru aceasta perioada din an, precum si catalogul cu CD-uri Seventh Harmonic. De asemenea vom avea la noi cateva materiale de la Keltia si CD-uri cu proiectul medieval al harpistului nostru Fred.

7. Aveti planuri importante pentru 2011? Niste materiale noi sau concerte speciale poate?
Noul nostru album intitulat “Equianimi” o sa apara anul viitor la Out of Line, la sfarsitul primaverii. Vom mai da concerte – toate speciale. Deja ne gandim mai departe de lansarea albumului iar Caroline si Ann-Mari scaneaza directii noi – despre care nu putem vorbi inca. In final, tindem spre o continua evolutie si sa ramanem deschisi diferitelor posibilitati…

8. Ce parere aveti despre criza financiara? In ciuda ei, trupele isi mentin aparitiile live iar numarul evenimentelor ramane ridicat.
Daca climatul financiar implica faptul ca muzicienii trebuie sa fie mai plini de resurse, sa se descurce cu mai putin, sa fie creativi si imaginativi, sa lucreze cu metode noi care sa nu implice echipament si software scump, sa se gandeasca la ceea ce conteaza cu adevarat in muzica – atunci criza a avut si beneficiile ei. Bineinteles ca vanzarile de CD-uri au scazut si este dificil pentru promoteri si cluburi, insa timpurile aride economic se pot deveni cateodata cele mai creative.

9. Ce inseamna pentru voi spiritul UNDERGROUND? Vorbim din punct de vedere muzical…
Pentru noi e vorba despre simtul libertatii creative – sa putem incorpora orice element credem de cuviinta in muzica, sa ne placa faptul ca nu suntem usor de catalogat, sa ne dezvoltam organic si sa nu fim legati de anumite genuri sau de piata. Inseamna de asemenea sa ai o stransa legatura cu publicul si alti muzicieni – si in final sa faci ce anume crezi.

10. Multumesc pentru interviu. Ultimele cuvinte va apartin.
Asteptam cu nerabdare sa ne vedem, dar gata cu vorbele acum – sa lasam muzica sa vorbeasca de la sine.

Sursa: http://www.kogaionon.com/ro/interviuri-kogaionon/seventh-harmonic

“Discutam de o trupa cult pentru scena Goth/Ambient/Neofolk, desi ceea ce canta ORDO ROSARIUS EQUILIBRIO se numeste Apocalyptic Pop. Tomas Pettersson vine la Bucuresti in formula completa pentru a-si lansa oficial noul album, o bijuterie muzicala cu multa incarcatura emotionala si nu numai. Un interviu pe cat de ciudat, pe atat de normal si realist… depinde de fiecare cat vrea sa-si insuseasca sau accepte… lecturare placuta, ne vedem in Kulturhaus, peste 2 zile, vineri, incepand cu ora 20, la un concert cu adevarat special!

Promo-ul Serii Speciale poate fi vizualizat aici:

Tomas, nu a trecut mult timp de cand ai calcat pe plaiurile romanesti. Ce-ai facut in tot acest timp? Ce mai face familia ta, cum o duc? Trebuie sa fii un parinte mandru, zi dupa zi…

“Salut, sunt bine, multumesc de intrebare. Cu totii primim ceea ce meritam, intr-un fel sau altul. Sunt un barbat caucazian de 37 de ani, capricorn, ce incearca sa devina TOT ceea ce este. Sunt tatal unui baiat de 6 ani si un partener si iubit devotat de 12 ani prietenei si mamei fiului nostru, Rose-Marie Larsen. Suntem jumatatile promiscue ale unui intreg pervertit. Deci, deocamdata sunt intr-un loc bun.”

Ce inovatii si practici pacatoase ai descoperit recent?

“Am cumparat o masina a timpului pe care invat sa o manevrez, si intre timp am incercat sa-mi traiesc viata precum imi dicteaza manualul, ceea ce e destul de pacatos.”

Au existat mereu dispute intre “CCP” si “Apocalips”. Dupa atatia ani de dulce depravare, privesti aceste doua materiale ca fiind pilonii fondatori a conceptului ORE?

“CCCP a primit atentie dupa multi ani de la lansare. Cred ca Apocalips a fost realizarea ce a constituit fundatia trupei Ordo Rosariu Equilibrio din ziua de azi. A fost lansat la momentul potrivit. A reprezentat un pas in evolutia noastra si a fost perfect in acel moment. A mai fost lansat inaintea declinului Cold Meat Industry si inainte ca acesta sa plonjeze in adanc. Consider ca Apocalips a avut un rol mai important decat CCCP.”

Am sesizat o evolutie delicata in sunetul ORE, de la lansari instinctuale la un sunet rafinat, clasic si erotic. Pentru mine, muzica voastra e coloana sonora a unei decadente seductive. Incotro ne duce “Songs 4 Hate & Devotion”? Ce inseamna ORE pentru tine, in cele din urma?

“’Songs 4 Hate & Devotion’ duhneste a fericire, extrovertire, positivism si agitatie. Acestea sunt emotiile coplesitoare ce intruchipeaza acest material. Nu crezi? Este o aventura extrovertita pentru inima si suflet. Cea mai perfecta realizare de pana acum. Dar sunt deja in procesul de finalizare a urmatorului CD, successor al ‘Songs 4 Hate & Devotion’, prin urmare, chiar si in timp ce noi vorbim exista o continuare ce va ridica stacheta putin mai sus si probabil va recaptura iar  spiritual O N A N I. Dar incotro mergem, timpul va hotari, ca intotdeauna.”

“Songs 4 Hate & Devotion” a fost lansat pe data de 29 octombrie. Spune-ne cateva cuvinte despre el, la ce sa ne asteptam? Se spune ca este un amalgam de Cold-Wave si elemente Minimal.

“Cred ca cea mai importanta influenta actuala este microcosmosul in relatie cu macrocosmosul. Propriile noastre raiuri si iaduri ce le suportam zilnic. Familia mea si eu insumi; cei iubiti, micul organism in relatie cu lumea exterioara. Intrebarile cele mai marunte si eforturile propriei noastre existente, impotriva marilor intrebari ale vietii, mortii si lupta omenirii. Modul in care privesc controversa dintre cele doua, impreuna cu importanta si victoria nestavilita a microcosmosului. Si cred ca aceste probleme sunt reflectate in scrierile mele si reprezinta esenta ‘Songs 4 Hate & Devotion’.

Albumul se joaca cu conceptele, impreunand cateva, separand altele si ducand putin mai departe notiunea ‘Songs of Faith and Devotion’ a celor de la Depeche Mode, catre un loc mult mai feroce si interesant.”

Ce urmeaza dupa colaborarile tale cu MZ.412, Spiritual Front, Triarii? Si de ce tocmai ei?

“MZ412, Spiritual Front, Triarii, In Slaughter Natives si The Protagonist.

De ce nu? Nutresti vreun sentiment de ostilitate fata de aceste proiecte? Da, ce urmeaza? Naiba stie. Sau poate eu stiu, dar imi voi tine gura inchisa, pentru moment.”

De la lansarile “Love, and War; The Wedlock of Roses (2000)” si “Make Love, and War; The Wedlock of Equilibrium (2001)”, muzica ta a fost privita ca avand o rezonanta “folk”, ceea ce a dus la termenul “neofolk”. Cum te impaci cu acest termen? Din ce crezi ca este compusa aceasta scena azi?

“Nu sunt sigur daca am fost vreodata Neofolk. Chiar crezi asta? Pentru mine, Neofolk e ceva diferit. Se refera de obicei la traditiile europene, romanticismul caderii imperiului candva imens, saga Niebelungilor, a apartenentei culturale si asa mai departe. Nu am cantat niciodata despre asa ceva, decat in felul meu. Ce a devenit scena? Nu sunt sigur. Cum obisnuia sa fie?

Cred ca vorbeste tot despre Europa, traditii si apartenente culturale. Dar radacinile noastre culturale; ce sunt ele? Sunt ele mostenite? Sunt ele ceva ce hotaram noi sa fie, intelegand ce, de ce si cine suntem? Sau sunt ele ceva ce noi decidem sa observam si sa luam la cunostinta?

Accept faptul ca fiecare are o ‘rampa de lansare’ diferita. Chiar si eu am o apartenenta culturala si etnica ce stabileste cine sunt si de unde sunt. Si ce infatisez este o consecinta a propriului sine, cine sunt si de unde vin. Nu ar exista nimic daca nu as fi un barbat caucazian de 37 de ani, nascut si crescut in Suedia. Sunt o victima a circumstantelor; o victima proprie a educatiei si perversiunii societatii contemporane in care am fost crescut.

Deci, ce atitudine as putea lua? Cu totii suntem victime; e numai o chestiune de radacini ce alegem sa recunoastem. Unii aduc omagiu lui Goethe si Jünger, altii lui Rocco si Jenna Jameson. Care e mai bun? Totul e parte a istoriei noastre.”

Creezi muzica de foarte mult timp. Ati fost vreodata cenzurati?

“Am fost cenzurati in 2003 in Germania. Trebuia sa participam la un event numit ‘Informatia vrea sa fie libera’, dar cineva din organizatie a considerat ca am fost FOARTE critic, si astfel a luat nastere  un conflict ce a rezultat in ORE stand acasa si performand la editia suedeza a aceluiasi festival.”

Pastrezi o legatura stransa cu fanii tai, acestia au contribuit cu fotografii si videoclipuri la materialele voastre. Mai mult decat atat, publicul pare sa participe cu aviditate la orgia muzicala ORE. De ce crezi ca muzica voastra e atat de intens perceputa?

“Ceea ce suntem se datoreaza numai si numai fanilor nostri. Ei ne fac intens perceputi. Fara ei, nu am fi nimic. Doar invaluiti in obscuritate. Si din aceasta cauza incercam sa interactionam cu ei, sa-i facem parte din experienta. Folosindu-i, facand abuz de ei, derutandu-i. Este un act de daruire si primire, si placerea e mutuala, sper.”

Ai mai precizat ca vezi omenirea in ruina, dar nu e oare decadenta drumul catre renastere? Crezi ca vom cadea precum a cazut glorioasa Roma Antica?

“Nu, nu cred ca lumea se va sfarsi intr-un foc de artificii glorios.

Nu cred ca existenta noastra va fi amintita si venerata ca si cea a Romei Antice.

Ne vom inneca in propria zeama a existentei noastre de exploatatori.

Apocalipsa pe care o vad eu a inceput deja. Nu va incepe cu venirea cuiva sau a ceva anume, Apocalipsa e creata de om si a si inceput.

Am inceput sa murim din cauza razboiului, poluarii, foamete mondiala, dezastre naturale, boli create de om, razboaie chimice si biologice, etc.

Eroarea consta in asteptarea unui mare final; oamenii continua sa astepte un fel de foc de artificii divin, ce nu pare sa aiba loc in viitorul apropiat.

Pentru mine, Apocalipsa este un proces de schimbare. Nu e o stare permanenta de fericire eterna, extaz, disperare sau nenorocire, acestea sunt descrieri religioase a unei consecinte a Apocalipsei dorita de credinciosi.

Putem numi Apocalipsa razboi, schimbare, depravare morala, deconstructie sociala, numeste-o cum doresti. Sfarsitul lumii a si inceput, a inceput cu geneza omului si va continua pana cand virusul numit omenire va fi eradicat de pe fata pamantului.

Nu exista nimic ce putem face pentru a o opri, dar singurul lucru ce-l putem face intre timp este sa profitam cat mai mult de putinul timp ce ne-a fost dat.

Din cate am fost informat, Anticristul e deja aici, este internat intr-un ospiciu din afara New Yorkului si mi-a scris o scrisoare acum 2 ani in care mi-a cerut ajutorul. Acum stii si acum poti sa incetezi sa te intrebi in legatura cu venirea si asezamantul lui. Si mai cred ca Iisus e in camera alaturata, luandu-si si el medicamentele.”

Ai precizat ca albumelor ORE le lipseste un concept sau un anumit mecanism. Ai mai mentionat si cateva dintre credintele tale, dar as vrea sa stiu daca te consideri un hedonist.

“In ce consta a fi un hedonist?

In credinta ca placerea este cea mai inalta forma a valorii umane. Cred asta? Da.

Rose si cu mine ne folosim de aceste aventuri carnale ca de cel mai comun numitor ce provoaca creativitate si completeaza acest cerc. Fie cu straini sau prieteni, fie acasa sau altundeva. Dar oricare ar fi rezultatul, invoca fundatia din care provenim si ne sfarsim.

Cred ca sexualitatea defineste cine suntem; vorbim despre aceasta, o cautam, o simtim, o visam, si tot asa. Sexul este raspunsul, dar care e intrebarea? Chiar si sexul prost este sex.

Sexul creeaza reactii. Este un numitor universal. Toata lumea are o relatie cu el, toata lumea are o parere despre el. Ceea ce-mi face placere este sa-l am, si uneori sa folosesc sexualitatea in contexte de care aceasta nu apartine in mod normal, si probabil sa-i fac sa se gandeasca, sa reflecteze.

Si daca reusim, sau parem absurzi, decideti voi.

Poate asta e cheia catre ORE, nu a separa; de a pastra intimitatea, de a intruchipa totul, fiecare sentiment si fiecare perversiune. ORE sunt eu, noi. La bine si la rau. Iubeste-o sau uraste-o. Nu-mi pasa. Ne este cea mai mai aleasa trasatura si cea mai mare slabiciune.”

Ai vrea sa ne impartasesti una dintre experientele tale exotice?

“Exotice sau erotice? Rose si cu mine stam pe un scaun. Rose sta in poala mea. E o alta fata cu noi. Aceasta sta pe pat, atingandu-se. O privim de-a lungul incaperii. Rose ma saruta. O sarut inapoi. Fata continua sa se atinga, nesigura de intentiile noastre.

Rose se apropie de pat si saruta fata. Fata geme incet. Continuu sa privesc de la distanta. Rosa ii saruta sanii si isi aseaza mana pe mana fetei.

Restul vi-l imaginati singuri.”

Daca ai putea fi cineva pentru o zi (Madonna nu se pune), cine ai alege sa fii?

“As vrea sa fiu Lady Gaga pentru o saptamana intreaga.”

ORE va canta pentru a 3 a oara in Romania pe data de 5 noiembrie. Cum e sa va intoarceti iar? Ce bomboane pastrezi in buzunar pentru noi? Am tras cu ochiul la site-ul lui Zamil, sa stii…

“De data aceasta venim cum trebuie sa performam.

Tomas Pettersson (Vocal & Dictatura)

Rose-Marie Larsen (Vocal & Destrabalare)

Ronnie Bäck (Backing Vocals, Chitara si Magie)

Fredrik Leijström (Bass & Adulter)

Fredrik Bergström (Tobe & Mizerie)

Si impreuna cu Zamil si Kinbaku, anul acesta va fi ceva cu totul diferit.”

Veti veni aici intr-o noua formula. Ce aspecte diferite vor fi prezente in show? Chitara live, se pare…

“Concertele noastre live par sa se fi imbunatatit considerabil dupa implicarea lui Ronnie si Frederik din octombrie 2009, desi ele au fost mereu destul de bune. Singura chestiune este faptul ca nu am cantat foarte mult anul trecut. Dar schimbarea recenta de casa de discuri va scoate la iveala daca anul acesta va fi diferit, dar daca nu, avem cam 10 concerte pe an.

Cantatul live consta in multa pasiune. Si uneori chiar si intr-un catalizator fizic, pentru a manifesta ideea pe care o cultivam; ca si in Bucuresti anul trecut (multumim, Maria). Dar nu va asteptati la nimic, astfel nu veti fi dezamagiti.”

O ultima remarca, neasumand ca “Christ is the Answer”?

“Savurez sushi de cate ori am ocazia.

Beau ceai cu galonul.

Cred ca Robbie Williams este briliant.

Am o fascinatie nerusinata fata de picioarele femeilor.

Cred ca familia Manson este cea mai fericita familie difuzata vreodata la TV.

Ariel Sharon este preferata mea criminala in masa.

Nu inteleg de ce oamenii cred ca pisicile sunt destepte.

Cred ca Lady Gaga este fantastica si o vreau ca presedinte a statelor europene ale Europei. Sau cum o numesc? UE?

Maro si roz sunt culorile mele preferate.

Stanga este noua dreapta.

Iubesc grandetea primaverii, e minunat cum aceasta se intoarce in fiecare an.

Ador splendoarea sfaraitoare si senzatia arzanda al unui foc Walpurgis.

Savurez linia impecabila a sanilor sub sutien si conturul perfect al unei perechi de buze rosii.

Venerez senzatia intoarcerii soarelui ce aduce inapoi caldura si ne face sa transpiram.

Admir postura impecabila a doua picioare pur si simplu stand, sau forma unei glezne intr-o pereche de tocuri.

Ma depaseste frumusetea exceptionala a zapezii ce cade pe tine; imbracand lumea in stele mici si albe. Ca si bucuria cand o tapiserie de bombe explodeaza si rachetele sunt difuzate la TV.

Asta e; un barbat ce va continua sa arda pana cand sufletul ii va fi in flacari.

Ce altceva ar mai fi de zis?”

Chiar ca nu ar mai fi nimic de spus….”

“Discutam de o trupa cult pentru scena Goth/Ambient/Neofolk, desi ceea ce canta ORDO ROSARIUS EQUILIBRIO se numeste Apocalyptic Pop. Tomas Pettersson vine la Bucuresti in formula completa pentru a-si lansa oficial noul album, o bijuterie muzicala cu multa incarcatura emotionala si nu numai. Un interviu pe cat de ciudat, pe atat de normal si realist… depinde de fiecare cat vrea sa-si insuseasca sau accepte… lecturare placuta, ne vedem in Kulturhaus, peste 2 zile, vineri, incepand cu ora 20, la un concert cu adevarat special!

Promo-ul Serii Speciale poate fi vizualizat aici:

Tomas, nu a trecut mult timp de cand ai calcat pe plaiurile romanesti. Ce-ai facut in tot acest timp? Ce mai face familia ta, cum o duc? Trebuie sa fii un parinte mandru, zi dupa zi…

“Salut, sunt bine, multumesc de intrebare. Cu totii primim ceea ce meritam, intr-un fel sau altul. Sunt un barbat caucazian de 37 de ani, capricorn, ce incearca sa devina TOT ceea ce este. Sunt tatal unui baiat de 6 ani si un partener si iubit devotat de 12 ani prietenei si mamei fiului nostru, Rose-Marie Larsen. Suntem jumatatile promiscue ale unui intreg pervertit. Deci, deocamdata sunt intr-un loc bun.”

Ce inovatii si practici pacatoase ai descoperit recent?

“Am cumparat o masina a timpului pe care invat sa o manevrez, si intre timp am incercat sa-mi traiesc viata precum imi dicteaza manualul, ceea ce e destul de pacatos.”

Au existat mereu dispute intre “CCP” si “Apocalips”. Dupa atatia ani de dulce depravare, privesti aceste doua materiale ca fiind pilonii fondatori a conceptului ORE?

“CCCP a primit atentie dupa multi ani de la lansare. Cred ca Apocalips a fost realizarea ce a constituit fundatia trupei Ordo Rosariu Equilibrio din ziua de azi. A fost lansat la momentul potrivit. A reprezentat un pas in evolutia noastra si a fost perfect in acel moment. A mai fost lansat inaintea declinului Cold Meat Industry si inainte ca acesta sa plonjeze in adanc. Consider ca Apocalips a avut un rol mai important decat CCCP.”

Am sesizat o evolutie delicata in sunetul ORE, de la lansari instinctuale la un sunet rafinat, clasic si erotic. Pentru mine, muzica voastra e coloana sonora a unei decadente seductive. Incotro ne duce “Songs 4 Hate & Devotion”? Ce inseamna ORE pentru tine, in cele din urma?

“’Songs 4 Hate & Devotion’ duhneste a fericire, extrovertire, positivism si agitatie. Acestea sunt emotiile coplesitoare ce intruchipeaza acest material. Nu crezi? Este o aventura extrovertita pentru inima si suflet. Cea mai perfecta realizare de pana acum. Dar sunt deja in procesul de finalizare a urmatorului CD, successor al ‘Songs 4 Hate & Devotion’, prin urmare, chiar si in timp ce noi vorbim exista o continuare ce va ridica stacheta putin mai sus si probabil va recaptura iar  spiritual O N A N I. Dar incotro mergem, timpul va hotari, ca intotdeauna.”

“Songs 4 Hate & Devotion” a fost lansat pe data de 29 octombrie. Spune-ne cateva cuvinte despre el, la ce sa ne asteptam? Se spune ca este un amalgam de Cold-Wave si elemente Minimal.

“Cred ca cea mai importanta influenta actuala este microcosmosul in relatie cu macrocosmosul. Propriile noastre raiuri si iaduri ce le suportam zilnic. Familia mea si eu insumi; cei iubiti, micul organism in relatie cu lumea exterioara. Intrebarile cele mai marunte si eforturile propriei noastre existente, impotriva marilor intrebari ale vietii, mortii si lupta omenirii. Modul in care privesc controversa dintre cele doua, impreuna cu importanta si victoria nestavilita a microcosmosului. Si cred ca aceste probleme sunt reflectate in scrierile mele si reprezinta esenta ‘Songs 4 Hate & Devotion’.

Albumul se joaca cu conceptele, impreunand cateva, separand altele si ducand putin mai departe notiunea ‘Songs of Faith and Devotion’ a celor de la Depeche Mode, catre un loc mult mai feroce si interesant.”

Ce urmeaza dupa colaborarile tale cu MZ.412, Spiritual Front, Triarii? Si de ce tocmai ei?

“MZ412, Spiritual Front, Triarii, In Slaughter Natives si The Protagonist.

De ce nu? Nutresti vreun sentiment de ostilitate fata de aceste proiecte? Da, ce urmeaza? Naiba stie. Sau poate eu stiu, dar imi voi tine gura inchisa, pentru moment.”

De la lansarile “Love, and War; The Wedlock of Roses (2000)” si “Make Love, and War; The Wedlock of Equilibrium (2001)”, muzica ta a fost privita ca avand o rezonanta “folk”, ceea ce a dus la termenul “neofolk”. Cum te impaci cu acest termen? Din ce crezi ca este compusa aceasta scena azi?

“Nu sunt sigur daca am fost vreodata Neofolk. Chiar crezi asta? Pentru mine, Neofolk e ceva diferit. Se refera de obicei la traditiile europene, romanticismul caderii imperiului candva imens, saga Niebelungilor, a apartenentei culturale si asa mai departe. Nu am cantat niciodata despre asa ceva, decat in felul meu. Ce a devenit scena? Nu sunt sigur. Cum obisnuia sa fie?

Cred ca vorbeste tot despre Europa, traditii si apartenente culturale. Dar radacinile noastre culturale; ce sunt ele? Sunt ele mostenite? Sunt ele ceva ce hotaram noi sa fie, intelegand ce, de ce si cine suntem? Sau sunt ele ceva ce noi decidem sa observam si sa luam la cunostinta?

Accept faptul ca fiecare are o ‘rampa de lansare’ diferita. Chiar si eu am o apartenenta culturala si etnica ce stabileste cine sunt si de unde sunt. Si ce infatisez este o consecinta a propriului sine, cine sunt si de unde vin. Nu ar exista nimic daca nu as fi un barbat caucazian de 37 de ani, nascut si crescut in Suedia. Sunt o victima a circumstantelor; o victima proprie a educatiei si perversiunii societatii contemporane in care am fost crescut.

Deci, ce atitudine as putea lua? Cu totii suntem victime; e numai o chestiune de radacini ce alegem sa recunoastem. Unii aduc omagiu lui Goethe si Jünger, altii lui Rocco si Jenna Jameson. Care e mai bun? Totul e parte a istoriei noastre.”

Creezi muzica de foarte mult timp. Ati fost vreodata cenzurati?

“Am fost cenzurati in 2003 in Germania. Trebuia sa participam la un event numit ‘Informatia vrea sa fie libera’, dar cineva din organizatie a considerat ca am fost FOARTE critic, si astfel a luat nastere  un conflict ce a rezultat in ORE stand acasa si performand la editia suedeza a aceluiasi festival.”

Pastrezi o legatura stransa cu fanii tai, acestia au contribuit cu fotografii si videoclipuri la materialele voastre. Mai mult decat atat, publicul pare sa participe cu aviditate la orgia muzicala ORE. De ce crezi ca muzica voastra e atat de intens perceputa?

“Ceea ce suntem se datoreaza numai si numai fanilor nostri. Ei ne fac intens perceputi. Fara ei, nu am fi nimic. Doar invaluiti in obscuritate. Si din aceasta cauza incercam sa interactionam cu ei, sa-i facem parte din experienta. Folosindu-i, facand abuz de ei, derutandu-i. Este un act de daruire si primire, si placerea e mutuala, sper.”

Ai mai precizat ca vezi omenirea in ruina, dar nu e oare decadenta drumul catre renastere? Crezi ca vom cadea precum a cazut glorioasa Roma Antica?

“Nu, nu cred ca lumea se va sfarsi intr-un foc de artificii glorios.

Nu cred ca existenta noastra va fi amintita si venerata ca si cea a Romei Antice.

Ne vom inneca in propria zeama a existentei noastre de exploatatori.

Apocalipsa pe care o vad eu a inceput deja. Nu va incepe cu venirea cuiva sau a ceva anume, Apocalipsa e creata de om si a si inceput.

Am inceput sa murim din cauza razboiului, poluarii, foamete mondiala, dezastre naturale, boli create de om, razboaie chimice si biologice, etc.

Eroarea consta in asteptarea unui mare final; oamenii continua sa astepte un fel de foc de artificii divin, ce nu pare sa aiba loc in viitorul apropiat.

Pentru mine, Apocalipsa este un proces de schimbare. Nu e o stare permanenta de fericire eterna, extaz, disperare sau nenorocire, acestea sunt descrieri religioase a unei consecinte a Apocalipsei dorita de credinciosi.

Putem numi Apocalipsa razboi, schimbare, depravare morala, deconstructie sociala, numeste-o cum doresti. Sfarsitul lumii a si inceput, a inceput cu geneza omului si va continua pana cand virusul numit omenire va fi eradicat de pe fata pamantului.

Nu exista nimic ce putem face pentru a o opri, dar singurul lucru ce-l putem face intre timp este sa profitam cat mai mult de putinul timp ce ne-a fost dat.

Din cate am fost informat, Anticristul e deja aici, este internat intr-un ospiciu din afara New Yorkului si mi-a scris o scrisoare acum 2 ani in care mi-a cerut ajutorul. Acum stii si acum poti sa incetezi sa te intrebi in legatura cu venirea si asezamantul lui. Si mai cred ca Iisus e in camera alaturata, luandu-si si el medicamentele.”

Ai precizat ca albumelor ORE le lipseste un concept sau un anumit mecanism. Ai mai mentionat si cateva dintre credintele tale, dar as vrea sa stiu daca te consideri un hedonist.

“In ce consta a fi un hedonist?

In credinta ca placerea este cea mai inalta forma a valorii umane. Cred asta? Da.

Rose si cu mine ne folosim de aceste aventuri carnale ca de cel mai comun numitor ce provoaca creativitate si completeaza acest cerc. Fie cu straini sau prieteni, fie acasa sau altundeva. Dar oricare ar fi rezultatul, invoca fundatia din care provenim si ne sfarsim.

Cred ca sexualitatea defineste cine suntem; vorbim despre aceasta, o cautam, o simtim, o visam, si tot asa. Sexul este raspunsul, dar care e intrebarea? Chiar si sexul prost este sex.

Sexul creeaza reactii. Este un numitor universal. Toata lumea are o relatie cu el, toata lumea are o parere despre el. Ceea ce-mi face placere este sa-l am, si uneori sa folosesc sexualitatea in contexte de care aceasta nu apartine in mod normal, si probabil sa-i fac sa se gandeasca, sa reflecteze.

Si daca reusim, sau parem absurzi, decideti voi.

Poate asta e cheia catre ORE, nu a separa; de a pastra intimitatea, de a intruchipa totul, fiecare sentiment si fiecare perversiune. ORE sunt eu, noi. La bine si la rau. Iubeste-o sau uraste-o. Nu-mi pasa. Ne este cea mai mai aleasa trasatura si cea mai mare slabiciune.”

Ai vrea sa ne impartasesti una dintre experientele tale exotice?

“Exotice sau erotice? Rose si cu mine stam pe un scaun. Rose sta in poala mea. E o alta fata cu noi. Aceasta sta pe pat, atingandu-se. O privim de-a lungul incaperii. Rose ma saruta. O sarut inapoi. Fata continua sa se atinga, nesigura de intentiile noastre.

Rose se apropie de pat si saruta fata. Fata geme incet. Continuu sa privesc de la distanta. Rosa ii saruta sanii si isi aseaza mana pe mana fetei.

Restul vi-l imaginati singuri.”

Daca ai putea fi cineva pentru o zi (Madonna nu se pune), cine ai alege sa fii?

“As vrea sa fiu Lady Gaga pentru o saptamana intreaga.”

ORE va canta pentru a 3 a oara in Romania pe data de 5 noiembrie. Cum e sa va intoarceti iar? Ce bomboane pastrezi in buzunar pentru noi? Am tras cu ochiul la site-ul lui Zamil, sa stii…

“De data aceasta venim cum trebuie sa performam.

Tomas Pettersson (Vocal & Dictatura)

Rose-Marie Larsen (Vocal & Destrabalare)

Ronnie Bäck (Backing Vocals, Chitara si Magie)

Fredrik Leijström (Bass & Adulter)

Fredrik Bergström (Tobe & Mizerie)

Si impreuna cu Zamil si Kinbaku, anul acesta va fi ceva cu totul diferit.”

Veti veni aici intr-o noua formula. Ce aspecte diferite vor fi prezente in show? Chitara live, se pare…

“Concertele noastre live par sa se fi imbunatatit considerabil dupa implicarea lui Ronnie si Frederik din octombrie 2009, desi ele au fost mereu destul de bune. Singura chestiune este faptul ca nu am cantat foarte mult anul trecut. Dar schimbarea recenta de casa de discuri va scoate la iveala daca anul acesta va fi diferit, dar daca nu, avem cam 10 concerte pe an.

Cantatul live consta in multa pasiune. Si uneori chiar si intr-un catalizator fizic, pentru a manifesta ideea pe care o cultivam; ca si in Bucuresti anul trecut (multumim, Maria). Dar nu va asteptati la nimic, astfel nu veti fi dezamagiti.”

O ultima remarca, neasumand ca “Christ is the Answer”?

“Savurez sushi de cate ori am ocazia.

Beau ceai cu galonul.

Cred ca Robbie Williams este briliant.

Am o fascinatie nerusinata fata de picioarele femeilor.

Cred ca familia Manson este cea mai fericita familie difuzata vreodata la TV.

Ariel Sharon este preferata mea criminala in masa.

Nu inteleg de ce oamenii cred ca pisicile sunt destepte.

Cred ca Lady Gaga este fantastica si o vreau ca presedinte a statelor europene ale Europei. Sau cum o numesc? UE?

Maro si roz sunt culorile mele preferate.

Stanga este noua dreapta.

Iubesc grandetea primaverii, e minunat cum aceasta se intoarce in fiecare an.

Ador splendoarea sfaraitoare si senzatia arzanda al unui foc Walpurgis.

Savurez linia impecabila a sanilor sub sutien si conturul perfect al unei perechi de buze rosii.

Venerez senzatia intoarcerii soarelui ce aduce inapoi caldura si ne face sa transpiram.

Admir postura impecabila a doua picioare pur si simplu stand, sau forma unei glezne intr-o pereche de tocuri.

Ma depaseste frumusetea exceptionala a zapezii ce cade pe tine; imbracand lumea in stele mici si albe. Ca si bucuria cand o tapiserie de bombe explodeaza si rachetele sunt difuzate la TV.

Asta e; un barbat ce va continua sa arda pana cand sufletul ii va fi in flacari.

Ce altceva ar mai fi de zis?”

Chiar ca nu ar mai fi nimic de spus….”

Va prezentam cu amabilitatea Kogaionon un interviu cu trupa Dor De Duh:

“De fiecare data cand am posibilitatea, stau de vorba cu placere cu Edmond/Hupogrammos, unul dintre putinii verticali si respectabili muzicieni din scena Metal underground autohtona! Multa lume continua sa fuga dupa etichete, branduri si imagistica comerciala, plecand de la trupele pe care le asculta si pana la comportamentul cotidian. In cazul DORDEDUH, Hupogrammos si Sol Faur „respira” printr-un alt mod, deloc comercial, insa plin de energie si devotament total fata de ceea ce nutresc.

Deoarece muzica lor are rezonanta la un public cat mai diversificat ca varsta, s-ar putea ca cei mai tineri sa nu stie ca cei doi sunt cei ce au creat intreaga muzica NEGURA BUNGET de pe ultimele albume pana la despartirea iminenta de anul trecut.

Astfel a aparut DORDEDUH si in circa un an si jumatate se poate vorbi si de cativa pasi certi, insa timizi, raportat la potentialul muzical al timisorenilor: semnat cu label-ul german Prophecy Productions, primul concert in ianuarie, Echoes From Transcendence Evening, prezenta la unul dintre cunoscutele festivaluri germane si, in urma cu o luna, realizarea primului EP oficial. Trupa a sustinut un concert saptamana trecuta in Timisoara iar acest week-end este destul de incarcat, caci vor canta in trei zile consecutive, la Cluj-Napoca, Suceava si Bucuresti. Nu puteam sa nu ii pun cateva intrebari despre ce mai este nou, toata lumea stiind ca, pentru Kogaionon, DORDEDUH este cel mai reprezentativ etalon Metal romanesc!

Daca aveti posibilitatea sa ii vedeti in acest weekend oriunde din cele 3 orase, nu ezitati sa o faceti, este o experienta UNICA! Aici puteti vedea cum au inceput muzicienii show-ul din ianuarie:

http://www.youtube.com/user/kogaiononmagazine#p/u/17/Pv7LFr-KGMY

Noi ne vom intalni la Suceava, pe 30 octombrie, alaturi de LABURINTHOS, cititi interviul aici:

http://www.kogaionon.com/romana/arhive_romana/arhive_interviuri_romana/laburinthos.html, la Reverberant Waves Evening.

Dar sa trecem si la dialog. A venit de ceva vreme toamna si nu peste mult timp vor cadea si primii fulgi. Sa fie la fel si pe „Valea Omului”? Pe de alta parte, care e starea de spirit din tabara DORDEDUH?

„Salutare, Doru! Da, a trecut si lansarea vinilului iar acum este timpul pentru a concerta si pentru a promova acest prim material al nostru.

Pentru mine iarna a fost intotdeauna un anotimp bun pentru introspectie, timp pentru repaos si pentru acumulare de energie, timp pentru a contempla, a chibzui si, acum, pentru a reflecta la noul album. Asadar tabara DORDEDUH se pregateste pentru inregistrarea albumului si intreaga atentie este indreptata in aceasta directie.”
Asa sper sa si fie, caci tare greu se mai misca lucrurile… cel putin versus curiozitatea mea…Mi-a soptit o voce ca aveti o multime de piese gata pentru noul album, doar ca nu stiti pe care sa le includeti. Este adevarat? Ce va inspira? Cum va sortati piesele?

„Este adevarat. Piese complete probabil ca nu, dar pe parcursul acestui aproape un an si jumatate de existenta am strans destul de mult material cat sa poata umple un dublu CD, insa tematica acestui album are un puternic suport conceptual si nu tot ce am compus se potriveste in acest context.

De regula cea mai potrivita metoda pentru DORDEDUH in ceea ce priveste maniera de compozitie este aceea de a modela linia melodica dupa necesitatile conceptuale. Cu alte cuvinte daca o piesa vorbeste despre o anume tematica, are un anumit ritm in aspectul liric si in sensul in care evolueaza o idee, linia melodica trebuie cel putin sa o sustina, daca nu sa completeze intreg cadrul pe care intentionam sa-l expunem.

Atat conceptul cat si textele ce vor fi expuse cu acest album vor avea o puternica amprenta esoterica. Inspiratia a fost intotdeauna aceeasi intr-un context Black Metal: transcendenta, felul in care ea se manifesta in lumea pe care o percepem si felul in care se rasfrange ea in sufletul uman. Desigur, o astfel de explicatie suna pompos si pare greu verosimila, asta in special pentru ca este greu de imaginat ca cineva in vremurile noastre mai are astfel de preocupari. Insa mai sunt si astfel de oameni, iar noi suntem cativa dintre ei…  Cel mai probabil lumea ar fi tentata sa creada ca un astfel de raspuns este dat pentru a parea interesant, sau sofisticat, sau mai stiu eu cum… . Daca acesta ar fi cazul nostru, mi-ar fi destul de rusine de noi.”

Nu e cazul vostru si m-ai suprins, chiar, cat de mult te-ai referit aici la „lume” si la ce crede ea despre voi. In fine… Haideti sa mai vizionam ceva ce nu cred ca ati mai vazut la vreo trupa Metal:

http://www.youtube.com/user/kogaiononmagazine#p/u/22/ORTR3sRDsfc

Inapoi la dialog… Primul material a aparut foarte tarziu, desi ideea initial era sa apara la Echoes From Transcendence Evening in ianuarie. De ce a trebuit sa treaca jumatate de an pana la aparitia lui?

„Asa este; as sublinia doua aspecte: primul ar fi legat de faptul ca atunci cand ai de a face cu artisti trebuie sa te astepti la intarzieri. Nu este un aspect laudabil, insa este bine cunoscut faptul ca nu este cel mai indicat lucru sa astepti punctualitate din partea unui artist, asta pentru ca nu poti comanda inspiratie. Noi nu stiu daca am putea fi numiti artisti, insa cu siguranta caracteristica anterior amintita ni se aplica si noua. Apoi al doilea aspect ce ar putea fi subliniat este legat de casa de discuri. Fiecare casa de discuri isi are propriul sau plan in ceea ce priveste lansarile de discuri. Desi materialul era trimis de ceva vreme, ei au dorit sa alature lansarea vinilului nostru celui pregatit de cei de la Secrets of the Moon. Asadar de regula nu artistul alege data de lasare a discului, ci casa de discuri.”
Da si nu… nu pot fi de acord cu tine, mai ales cand se declara si de trupe si de label-uri date aproximative si apoi ele se decaleaza enorm de mult. Mai bine nu avansezi nimic si atunci lumea nu-si formeaza asteptari.  Dar trecand peste asta, nu prea am citit prea multe recenzii despre el… cum a fost primit?

„Pentru noi lansarea acestui vinil a insemnat mult. Desigur acest moment a marcat prima noastra activitate discografica, lucru pe care l-am privit ca atare si am investit mult efort in incercarea noastra de a face totul perfect. Am ales sa avem controlul total in ceea ce priveste atat sunetul (materialul fiind inregistrat, mixat si masterizat in studioul propriu, Consonance Studio), cat si partea de image, artwork, logo, samd.

Casa de discuri a avut insa o politica diferita de felul in care faci un promotion normal, unei trupe normale, politica de altfel agreata de noi. Materialului i s-a creat un statut mai degraba Undergound, iar promovarea a fost facuta ca atare, lucru ce a reprezentat si motivul limitarii materialului la 500 de exemplare.

Asadar in presa de specialitate materialul nostru nu a creat prea multe ecouri. Cei care au scris de el au scris la superlativ, insa pare-se ca toata lumea asteapta albumul.”
Nu e deloc confortabil sa faci comparatii intre cat de rapid veneau superlativele la o trupa cu 15 ani vechime si cu notoritate de invidiat si un nou nume, infiintat anul trecut si care doar dupa scurta vreme a realizat oficial primele 2 piese. Insa nu ati gasit alta cale mai simpla. Nici nu stiu sa fi existat, decat doar daca ati fi facut compromisuri comerciale la deruta, alegand denumiri cu derivare fonetica din NEGURA BUNGET. Este greu sa o iei de la 0? Nu va vine cateodata sa va lasati complet de stilul asta muzical sau chiar de muzica?

„Nu stiu exact la ce compromisuri comerciale te-ai gandit tu, insa sa pleci la drum inca de la inceput cu un compromis nu mi se pare cea mai stralucita idee. De asemenea fiecare inceput vorbeste si despre felul in care iti proiectezi intentiile in viitor. Probabil ca ar fi putut exista solutii mai simple, insa acest lucru nu cred ca ni s-ar fi potrivit noua, caci alegerile pe care le-am facut pana in acest moment le consideram ca fiind reprezentative si in directia caii pe care dorim sa o urmam.

Este foarte greu sa pornesti de la zero din multe puncte de vedere, desi experienta si contactele pe care le-am acumulat pe parcursul a 15 ani de activitate ne-au fost de folos. Cred ca cel mai greu este sa renunti la anumite aspecte ce odinioara iti pareau un standard, iar acum trebuie sa cobori stacheta doar datorita unor conjuncturi nefaste aparute in viata. Desigur, ar fi foarte usor sa ne plangem de mila sau sa dam vina pe altii, cum din nefericire romanului ii este foarte propriu, insa consider ca faptele ce le-am atras in viata noastra vorbesc de la sine despre noi si despre calea noastra, cu bune si cu rele, iar tot ce putem face cel mai bine este sa ne luam invatatura si sa mergem mai departe.

Ne-am gandit de cateva ori sa renuntam la a mai canta, insa nu din cauza greutatilor pe care le-am intampinat anul trecut, ci mai degraba datorita conjuncturilor globale dificile atat in ceea ce priveste aspectul muzical, cat si in ceea ce priveste aspectul general, care s-a inrautatit vadit si nu prea exista semne ca s-ar indrepta in directia potrivita. Sa fii preocupat de muzica in zilele noastre a devenit un lucru foarte dificil de sustinut, daca nu imposibil.”
Se pare ca mai degraba imposibil, ma ales daca se priveste si ca pe o potentiala sursa de subzistenta.

Pentru cei mai aprigi sustinatori ai spiritului NEGURA BUNGET, fara a intra in polemici ieftine sau divagari inteligente, propun spre vizionare una dintre cele mai frumoase piese din intreaga istorie Metal autohtona, „Tesarul de Lumini”, cantata la Bucuresti acum cateva luni…

http://www.youtube.com/user/kogaiononmagazine#p/u/21/Cb0VwTVftT4

Am facut o pauza si am revenit… Spune-ne ceva despre albumul ce urmeaza sa vina…

„Dat fiind faptul ca inca suntem in plin proces de definitivare al materialului, inca se pot schimba multe iar eu nu-ti pot da acum raspunsuri definitive. Inregistrarile propriu-zise vor demara cel mai probabil in luna decembrie. Pana acum avem deja cateva inregistrari ale catorva piese, insa numai in scopul de a avea un pre-production al materialului.

Desi mi-ar face placere sa vorbesc despre conceptul noului album, subiect in legatura cu care sunt foarte entuziast, prefer totusi sa-l pastrez inca in sanul noastru si sa vorbesc despre el in momentul in care albumul va fi lansat.

In ceea ce priveste piesele ce vor veni incluse pe acest album, pot spune ca sunt foarte diferite intre ele; probabil ca niciodata pana acum nu am experimentat o plaja atat de mare din punct de vedere stilistic. Cu siguranta va fi un material divers pentru urechea ascultatorului, foarte organic si plin de suflet si totodata unul bogat in spirit, asa cum probabil ca dintotdeauna mi-am dorit sa creez unul.

Din nou, despre lansarea albumului nu pot spune foarte multe, caci Prophecy isi are propriile socoteli in ceea ce-l priveste. Tot ce pot sa spun este ca daca totul decurge bine, materialul va iesi din studioul nostru undeva in luna februarie.”
Permite-mi sa am mari rezerve la luna februarie, mai ales ca am aflat cam si ce planuri au cei de la Prophecy… Cred ca spre vara ar fi mai credibil, dar mi-as dori sa ma insel, vom vedea.  Sa vorbim si de activitatea concertistica… la Bucuresti ati cantat intr-o formula aproape ideala, doar Sergio Ponti a lipsit. Chiar daca DORDEDUH inseamna doar HUPOGRAMMOS si SOL FAUR, in varianta live sunteti mult mai multi. Aveti de gand sa renuntati la colaborarile cu cei de afara? Atat logistic cat si operational sau financiar e mai mult decat complicat pentru aparitii live. Insa, suntem in mileniul 3 si se pare ca singura solutie pentru ca o trupa sa castige interes este sa cante cat mai mult. Ati facut ceva in acest sens? Sunt muzicienii romani atat de slab pregatiti pentru asteptarile voastre?

„Cred ca nu este deloc greu de imaginat faptul ca este dificil sa-ti sustii o trupa avand membri de peste hotare. Cred ca aspectul logistic este unul important si desigur intampinam multe dificultati in aceasta privinta avand configuratia actuala. La fel este si financiar. Insa pentru noi cel mai important si graitor aspect este legat de faptul ca nu putem dispune de toti membrii pentru a putea participa la procesul creativ. De aceea am incercat sa ne orientam in acest sens, operand anumite schimbari si astfel ajungand la solutii mai ceva mai neconventionale pentru o trupa, aspecte ce vor putea fi vizibile si live.

Aspectul live repezinta in momentul de fata probabil singurul aspect oarecum viabil in zilele noastre si care poate oferi o oarecare sustinere atat trupelor, cat si caselor de discuri. Insa pentru DORDEDUH cararile conduc probabil catre alte directii. Ramane de vazut in ce directie ne indeamna soarta sa pasim.

Cat despre muzicienii romani… este foarte greu sa gasim pe cineva in acelasi gand cu noi. Romanii sunt interesati de castiguri rapide, prin orice modalitate si asta cam defineste tendinta romaneasca actuala, pe toate planurile. Modestia, sinceritatea si verticalitatea devin atribute din ce in ce mai rare in sufletul romanului. Sunt desigur cuvinte grele, cuvinte pe care as prefera sa nu le rostesc daca ele nu ar reprezenta un adevar actual. Virtuozitatea instrumentala a romanului nu este atat de graitoare pe cat este atitudinea lui fata de muzica. Atata timp cat el se gandeste la muzica exclusiv ca la un business, consider ca a pierdut startul de la bun inceput; a pierdut tot ce este mai pretios la muzica… va sfarsi cel mai probabil sa faca ceea ce alte cateva zeci de mii de trupe fac si neaducand nimic nou muzicii.

Un alt aspect in ceea ce-l priveste pe muzicianul roman este cel legat de profesionalism. La noi sunt foarte putini oameni care au ales sa-si faca cu adevarat o cariera in muzica. Si acest lucru se vede foarte puternic in comparatie cu tarile vestice. Desigur considerentele de ordin economic au o influenta nefasta in aceasta privinta, cu atat mai mult cu cat scena noastra muzicala, cu tot ceea ce inseamna intreaga sa infrastructura, este incipienta si indopata de prostul gust. Insa toate aceste neajunsuri nu-si gasesc neaparat cauza in aspectul material, de a carui gospodarire suntem cu totii responsabili, ci in cu totul alta parte, si aici ma refer la dedicare.

Cand doresti cu adevarat sa faci muzica, o faci neconditionat, caci aceea este chemarea fiintei tale. Neconditionarea este cea care conduce, de fapt, la rezultate. Toate aceste rezultate sunt, astfel, obtinute pe merit, caci atunci cand devii bun in ceea ce faci, mai ales facand lucruri neconditionat, ajungi sa culegi roadele dedicarii tale, rezultate care la randul lor genereaza alte rezultate samd. Romanul cauta intotdeauna scurtaturi pentru a ajunge cumva ilicit la acelasi rezultat. Este, cum spunem noi, ca „ne descurcam”. Cu „descurcareala” asta insa nu se ajunge cu adevarat la rezultate, caci ne furam singuri caciula.

Coroborand cu aspectul anterior amintit, realizam ca muzicianul roman, pe langa faptul ca are o atitudine total nepotrivita fata de muzica, de regula foloseste echipamente proaste si deloc inspirat alese si, de cele mai multe ori, se multumeste in a cauta sa sune ca trupa x sau ca trupa y, fara sa-si puna macar problema in a crea ceva imaginativ, care sa-l reprezinte si care sa fie o expresie autentica a ceea ce-si doreste sa imprime in muzica pe care se pregateste sa o faca. Asadar cu atitudine proasta, cu scule proaste si fara niciun fel de inspiratie, la prea multe rezultate nu te poti astepta.”
Cu descurcareala asta ne tot descurcam de cateva sute ani si, in loc sa evoluam, mai degraba ne amagim ca ne e bine si asa, ca putea sa fie si mai rau. Ca ni se trage de la eterna resemnare mioritica sau de la plafonarea lacheista a celor care ar fi trebuit sa creada in verticalitatea unei mari natii care a fost odata pe aceste meleaguri, asta fiecare din noi poate sa divagheze dupa propria-i constiinta. Speranta moare ultima iar eu continui sa ma incapatanez sa cred ca bradul se frange dar nu se indoieste… chit ca si coniferele noastre au intrat pe mainele criminale ale negustorilor de pretutindeni… Dar hai ca am deviat iarasi… Vine un week-end plin pentru voi, ce fel de asteptari aveti?

„Ne-am gandit ca, desi pentru DORDEDUH probabil nu este cel mai prolific moment pentru a sustine un astfel de mini turneu in tara, am dorit totusi sa prezentam publicului roman muzica noastra si cu aceasta ocazie sa promovam si vinilul nostru de debut. Suntem constienti ca a lansa un vinil in Romania este un lucru aproape egal cu zero din punct de vedere comercial. Insa prea putin ne-am gandit la acest aspect cand am decis sa scoatem un vinil. Sunetul unui vinil este pur analog, adica pur organic; asemenea este si mesajul pe care dorim sa-l adresam publicului nostru. Este un gest pentru cei care apreciaza muzica si o sustin intr-un mod autentic.

In concertele pe care le vom sustine in tara cu ocazia acestui tur, vom prezenta piesele ce au fost incluse pe acest vinil, alaturi de cateva compozitii ce vor figura pe viitorul nostru album. Cateva dintre ele vor fi cantate in premirea pentru Romania.

Cat despre asteptari… noi nu proiectam nici un fel de asteptare. Dorim doar ca din partea noastra sa prezentam show-ul pe care ni l-am propus.”
La Suceava ati cantat o singura data, sub numele de WICCAN REDE (apoi s-a schimbat numele in NEGURA BUNGET), acum multi, multi ani. Ce-ti mai amintesti de atunci? Mai ai ceva contacte cu persoane de acolo?

„Da. A fost foarte demult; daca nu ma insel in iarna anului 95. A fost chiar inainte de a ne schimba numele. De altfel imi amintesc foarte multe lucruri din acel eveniment. Oamenii au fost foarte entuziasti, desi am cantat in niste condintii greu de imaginat pentru vremurile actuale, conditii pe care nu as dori sa le amintesc aici. Ce as aminti poate e doar ca un anume baiat care venise si el sa vada concertul s-a oferit sa se aseze pe un teanc de caramizi asezate in fata tobelor pentru ca acestea sa nu se deplaseze. Sarmanul om cred ca nu a mai auzit nimic cateva zile bune, caci nu cred ca este cel mai confortabil sa stai sub asediul unor tobe intr-un concert Black Metal.

Imi amintesc am calatorit enorm de mult cu trenul intre Timisoara si Suceava. Undeva pe la Vatra Dornei trenul s-a oprit in mijlocul necunoscutului, afara era zapada de peste un metru, frig de nu stiam pe unde sa ne mai zgribulim, iar afara urlau lupii… hahahaha… Am stat mai bine de doua ore in atmosfera respectiva, asteptand ca locomotiva sa se intoarca.

Am pastrat legatura cu cativa oameni pe care voi avea bucuria de a-i intalni dupa multi ani cu ocazia acestui eveniment.”

Sincer, nici eu nu-mi amintesc cine a fost persoana dar daca cineva din cei ce citesc acest dialog stiu, m-as bucura sa ma contacteze, sa-l invit la un pahar de orice sambata, in clubul Vox. Au fost vremuri frumoase pentru o anume generatie, care acum e „pe la casa ei”, cu griji cotidiene, serviciu, familie, copii… De fapt, fiecare generatie are propriul clopot al lui Gauss… Mda, sa revin. Spune-mi, cum ti se pare LABURINTHOS?

„Cu LABURINTHOS am luat contact direct in studioul nostru cand ne-au trimis spre mixat un material care mie mi s-a parut foarte promitator. Ii astept cu bucurie sa vina sa inregistreze un material complet, caci potential si viziune exista, ceea ce este un aspect pozitiv pentru Romania. Prima data cand i-am ascultat, gandul m-a dus automat la primul album al celor de la The 3rd and the Mortal, iar muzica lor atmosferica mi se pare perfect potrivita pentru a canta inainte de DORDEDUH.”
Cica as fi vrut sa aflu ce muzica mai asculta timisorenii, mai ales ca avem multe faze comune…

„Fiind in compania muzicii mai tot timpul, ascultam cantitati insemnate de muzica de cele mai diferite feluri. Desi acest lucru de dorit, la un moment dat se ajunge la saturatie. In momentul de fata, eu personal trec printr-un astfel de moment, iar cand imi doresc sa ascult muzica, de regula optez pentru trupe specifice ce stiu ca-mi ofera o anumita stare de care am nevoie. Insa in general, muzica in care pot auzi spatiul imi capteaza atentia.”
M-ai rupt cu raspunsul asta, sigur cititorii au inteles clar, heh! Hai sa te iau altfel: cum arata o zi normala pentru voi? Dar una ideala?

„Hahaha… nu stiu cine ar putea fi interesat cu adevarat de asa ceva… insa nu este niciun secret: de dimineata pana seara, marea majoritate a timpului ne-o petrecem in studio, preocupati fie de proiectele proprii, fie de materialele altor trupe, cu exceptia pranzului cand ne intoarcem fiecare la casele noastre pentru a lua masa. Nu iesim in oras si foarte rar ne intalnim cu persoane din afara anturajului nostru. Desi nu suntem oameni izolati si nu evitam socializarea, nu avem prea multe contacte cu oamenii. Tot ceea ce facem este legat de muzica si de o minima disciplina sufleteasca.

Ziua ideala ar fi probabil cea in care sa ne putem intrece in asa masura propriile obstacole incat sa nu mai generam niciun fel de intarziere pe calea noastra.”
Edmond, multumesc pentru „lipsa ta de izolare” in ceea ce priveste discutia noastra de astazi. Ne vedem in doar cateva zile. Veniti cu tulnicile dupa voi? Stii ca prin Bucovina ele se numesc altfel… Si aduceti si tambal si xilofon, tot arsenalul de instrumente cu care ati fost si la Bucuresti?

„Da, vom aduce acelasi arsenal pe care l-am desfasurat si la Bucuresti, insa de data asta va fi impartit intr-un mod diferit. Stiu despre existenta acestor instrumente in Bucovina (din ce in ce mai rare acolo), insa acolo ele difera de tulnicele din Apuseni atat ca si constructie, cat si ca sonoritate. La voi se numesc „trambita”, sau „bucium” si sunt construite din alta esenta de lemn, iar la orificiul de suflat au un fel de mustiuc incipient. Ambele instrumente au avut, in trecut, acelasi rol de comunicare si acelasi rol esoteric de purificare, ele extragand energia din pamant, conducand-o prin intreg corpul cu ajutorul respiratiei si eliminand-o mai departe in vazduh, creand astfel un ciclu purificator; din pacate acest aspect esoteric este prea putin constientizat de catre omul de rand care probabil ca ii culege roadele doar intr-un mod inconstient.

Si eu iti multumesc mult pentru interviu si interes.”

Mustiuc, nemustiuc, trebuie sa termin si eu ale mele treburi ca mai sunt vreo 3 zile pana apar timisorenii in a mea/noastra Bucovina… Mai ales ca si Alex (www.beautyofpain.ro) vine sa vada zona (cat va putea si el in jumatate de zi) si aduce cu el si ceva accesorii muzicale (tricouri, bocanci, pantaloni si altele) specifice celor ce vor sa poarte asa ceva.

Va fi o alta Seara Speciala, prima facuta de DonisArt in aceasta urbe numita Suceava si sper ca nimeni sa nu dezamageasca!

Inchei aici, cam in acelasi fel cum au facut-o cei din DORDEDUH la Bucuresti, cu multa plecaciune:

http://www.youtube.com/user/kogaiononmagazine#p/u/20/Yv87_WWjYvM

…underground will never die!”

O discutie cu Tony Flandorfer, vocalistul LABURINTHOS, despre trupa, muzica si viata doar cu cateva saptamani inainte de Reverberant Waves Evening.

Salutari! Avand in vedere ca este primul interviu pentru Kogaionon, o sa incep prin a te intreba ce inseamna pentru voi LABURINTHOS?

Salut! LABURINTHOS este metafora vietii noastre. De fapt toata aceasta mortificare pe care o traim prin muzica, reprezinta drumul nostru spre Opus Magnum, la care aspirau alchimistii. Si nu fac gratuit aceasta afirmatie, caci f. bine se stie ca adevarata alchimie este cea interioara. Prin acest paralelism dintre creatia noastra si alchimie, gandul ma duce, de exemplu, la cele cincizeci de epigrame din Atalanta fugiens a lui Michael Maier, ce sunt insotite de muzica.

In ceea ce priveste organizarea trupei, responsabilitatile pe care le avem, lucrand in echipa, sunt impartite fiecaruia. Repetitiile se desfasoara saptamanal, incercand in cadrul acestora sa experimentam tot ceea ce concorda cu muzica noastra interioara. Ceea ce facem noi nu este facil, atat din punct de vedere compozitional, cat si interpretativ. Inaltarea actului creational iti confera un sentiment demiurgic, pe care nu multi au privilegiul de a-l trai. Aurum nostrum non est aurum vulgi.

Se poate spune ca aveti o muzica greu de definit. Totusi, deja exista o titulatura a stilului vostru. Ce este de fapt Labyrinthine BlueWave?

De la primele acorduri ale pieselor noastre se poate decela conceptul sincretic al labirintului, inerent manierismului, incadrandu-se, din punct de vedere al teoriei muzicale, stilului baroc. Concret, toata disperarea cautarii centrului labirintului pentru a ne regasi, da savoarea acestei muzici. Omul uneori se multumeste numai cu ecourile anecoide ce se izbesc de zidurile labirintului si nu patrunde in ludicul experientei pentru a-si lasa sufletul sa treaca dincolo de acestea. Muzica pe care o facem e o calauza spre un adevarat „Gnothi seauton!”, reprezentand o maieutica ce revela cele mai ascunse tristeti, pe care le incercam inca din marele vis perinatal. Pasajele frecvente de blues in clivaj cu sonoritatilor hieratice ale orgii ne definesc stilul ca BlueWave. Muzica noastra sta sub semnul lui Saturn.

Anul acesta a reprezentat pentru voi inceputul recunoasterii a ceea ce va straduiti de aproximativ 2 ani de zile sa realizati impreuna. De ce a durat atat de mult? Exista o anumita timiditate in fata unei scene muzicale suprasaturate?

Intr-adevar a fost an in care ne-am propus sa impartasim si celorlalti ceea ce facem noi. Am inregistrat piesa care deja poate fi ascultata de toata lumea pe net. Am avut un concert in Suceava. Si, desigur urmeaza pe 30 octombrie Reverberant Waves Evening. Insa ceea ce s-a produs pana acum e doar preludiul orgasmului ce va urma. In arta nu se pune problema temporalitatii. Exista creatii care se realizeaza in zeci de ani. Nu suntem interesati de succesul imediat, ci doar de a face ceva care sa ramana, chiar si dupa moartea noastra. Este extrem de facil sa te vinzi ca la taraba, sa ai o creatie imperfecta, emulandu-se asteptarilor celor din jur, insa noi nu urmarim acest trend care nu reprezinta altceva decat flagelul frumosului (aici nu in sens pancalic). In demersul nostru nu este vorba de timiditate. In ceea ce priveste muzica noastra, la inceput cand am demarat proiectul, intuind ca vom deveni o trupa, meditam la faptul ca lumea se va putea raporta la creatia noastra doar din perspectiva a 2 alternative de perceptie, si anume: sa nu fie inteleasa sau sa fie acceptata. Din fericire pentru recunoasterea trupei, muzica noastra place, si nu numai nisei metal, ci ascultatorului matur de muzica si arta, in general. Demersul nostru artistic poate fi sondat nu numai din punct de vedere muzical, ci si poetic, mistico-esoteric, iar in concerte si vizual. De abia, despre raportul nostru cu scena muzicala putem afirma ca este timid, pentru ca nu prea avem cui a ne alatura pentru a reusi sa cream o miscare artistica. Muzica este doar un pretext, in subsidiar exista o psihologie abisala, care ne face sa ne ingrozim de noi insine.

Cu ce simtamant urcati pe scena pe 30 octombrie alaturi de DORDEDUH?

As continua intrebarea pe care mi-ai adresat-o cu: „… trupa cu 2 dintre cei mai mari muzicieni ai scenei Metal underground din Romania.” In primul rand consider ca seara de 30 octombrie va fi un regal muzical. Sa nu uitam ca pentru DORDEDUH este al treilea concert in Romania. Sper sa nu ma insel. Este onorant pentru noi, ca trupa ce se afla la inceput de drum, de a raspunde invitatiei organizatorilor, si de a concerta alaturi de acestia. Oricum, sincer sa fiu, in ceea ce priveste captarea totala a publicului ce va fi prezent la concert, sunt bucuros ca LABURINTHOS nu abordeaza acelasi stil muzical cu DORDEDUH, deoarece lumea se va putea delecta cu doua orientari diferite, insa complementare, din punct de vedere conceptual.

Plus valoare pentru inceputul recunoasterii muzicii noastre, este faptul ca LABURINTHOS canta sub auspiciile Donisart.

Ce ati pregatit pentru acest concert? Veti uzita proiectii?

Pe langa unele piese pe care cei care au fost prezenti la primul nostru concert pentru a le asculta in premiera, LABURINTHOS va mai canta 2 piese inedite, „Love like labyrinth” compusa cu ceva vreme in urma, dar reorchestrata, care insa oricum va fi pentru public in prima auditie, si „God wept in Tunguska”, ce reprezinta ultima noastra creatie. Desigur nu va lipsi piesa „The Great Brothel of Mankind”, care este deja online si pentru care primim zilnic feedback din partea celor ce acceseaza pagina de myspace a trupei.

Dupa cum ne-am propus si in concertele noastre viitoare, in locatiile unde logistica ne va permite, vom folosi intotdeauna proiectiile, ce cuprind teme special alese in asa fel incat lumea sa patrunda mai facil in interiorul labirintului pe care l-am creat cu ajutorul muzicii. De abia acela care va reusi sa ajunga in centru se va bucura de deliciile pe care le ofera infernul nostru muzical.

Care este atitudinea oamenilor fata de ceea ce faceti?

De exemplu, dupa primul concert oameni pe care nu ii vazusem niciodata au venit sa discutam, uimiti de existenta unei asemenea trupe romanesti, si care intr-un fel mi-au reprosat ca am stat ascunsi si ca nu intreprindem nimic pentru a ne face vizibili. Toate aceasta asteptare la care a fost supus publicul nu a fost un artificiu de marketing. Cand urmaresti un ideal, timpul se comprima. LABURINTHOS nu simte trecerea timpului. Si asta se poate observa si din faptul ca media de varsta a membrilor LABURINTHOS e mult mai ridicata decat a altor trupe de pe scena autohtona. Noi nu ne propunem decat sa-i ghidam pe cei care ne asculta in propriile peregrinari prin desertul existential, in nesfarsitele Siberii pe care le traverseaza fiecare ce este conectat la Transcendent, resimtind profund si angoasant aceste timpuri ale Tribulatiei.

Ce parere ai despre scena metal din Romania? Dar din Suceava?

Dupa cum se observa deja unele trupe romanesti au tot felul de colaborari cu muzicieni de prim rang din intreaga lume. Nu pot decat sa-i felicit. Oricum, din pacate, multe trupe romanesti au putin de spus, insa e bine ca exista. Privesc trupe formate din tineri, care au o mentalitate vetusta, refuzand sa accepte noul, inovatorul ce ar putea fi introdus in muzica. Acest fapt depaseste puterea mea de intelegere sau incerc de a nu ma infuria pe lipsa de cultura de care acestia dau dovada. Oricum, in marele erzat cultural in care ne vanzolim, nimic nu ar avea cum sa ma mai satisfaca. Cat despre trupele sucevene, cu membrii acestora suntem in relatii bune, apreciindu-le ambitiile artistice si munca pe care o depun. Sincer sa fiu, au aparut atat de multe trupe in ultima vreme in urbea noastra, incat unora nici nu le cunosc activitatea. Dar cum am spus, e bine ca exista si le urez succes!

Tu te ocupi de versuri si de conceptul muzical al trupei. De la inceput au acceptat colegii de trupa ideile tale?

Intr-adevar, sunt total satisfacut, ca LABURINTHOS a trecut prin atatea avataruri, pentru a se cizela artistic. In decursul activitatii trupei, cine nu a acceptat viziunea muzicala care a fost propusa, ne-a parasit. Cu unii dintre fostii membri intretinem si in prezent o relatie extraordinar de buna. Le multumesc tuturor ca prin existenta lor au facut parte din planul ce avea sa devina LABURINTHOS.

Noi cei care am ramas sa ne pierdem prin labirint am crezut cu adevarat in acest concept. Liniile directoare ale conceptului le-am prezentat de la bun inceput colegilor de trupa, pentru a le aduce la cunostinta la ce vor adera. In cadrul pieselor, fiecare dintre noi isi compune partea sa interpretativa. Efectiv, pana acum, la structura pieselor au contribuit Daniel Bors (chitara), Daniel Spatar (keyboards) si cu mine, insa nuantele si forma finala este oferita de toti membrii trupei.

Versurile pe care le compun au fundamentat baza muzicala a pieselor, cu alte cuvinte, muzica a fost creata in functie de versuri. Versurile pe care le creez exprima pendularea mea intre credinta si asebie, moartea istoriei de care ne vorbeste Fukuyama, spleen-ul existential, dar si ennui-ul cotidian ce ma ofuscheaza. Toate acestea sunt inerente valentelor acestei lumi. Astept vremea gioacchinita a crinilor, invierea mortilor si viata veacurilor ce vor veni.

In cazul in care vi s-ar propune, ati accepta colaborarea cu o alta trupa sau muzician?

Depinde de trupa sau de muzician. Suntem deschisi la tot ce poate aduce un argument in plus artei careia ne dedicam. Nu avem orgolii, insa nu de la oricine se poate invata „arta de a muri.” Oricum urmeaza mari surprize in viitorul apropiat in ceea ce priveste LABURINTHOS, dar toate le voi dezvalui la timpul cuvenit.

Ce albume ti-au atras atentia in ultima vreme? Care sunt trupele tale preferate?

Incep, prin a-ti dezvalui ca astept cu nerabdare albumul „Saivo” a lui Tenhi. Punand urechea pe aparitiile muzicale ale anului 2010, voi cita doar cateva dintre cele care m-au incantat: Current 93 – Baalstorm, Sing Omega; Oda Relicta – Holy Alliance; Les Jumeaux Discordants – Sang pour sang; Lisa Gerrard and Marcello De Francisci – Departum, Max Richter – Infra; Anathema – Were Here Because Were Here; Íon – Immaculada. Trupele mele preferate sunt: Dead Can Dance, In The Woods (si unele proiecte ulterioare ale fostilor membri), Laibach, Canaan, Neronoia, Kauan, Monumentum, Beyond Sensory Experience, Devil Doll, Oberon, Future Whirl, David Galas, Deleyaman, The Kilimanjaro Darkjazz Ensemble, Omewenne, Soriah; Runes Order; Helden Rune; etc.

Ce carti citesti acum? Care este cartea care te-a impresionat cel mai mult?

Pe langa cercetarile mele pe care le intreprind pentru lucrarea de doctorat in filosofie, oricand recitesc cu placere Ceronetti, Cioran, Borges, Meyrink, Blake, Pessoa, Pavese. De asemenea, nu arareori ma aplec asupra creatiei lui Jung, Bachelard, Hocke, Guenon ori Evola. Dupa parerea mea, lectorul trebuie sa fie un observator, nu sa se lase impresionat ori dominat de ceea ce citeste. In acest sens, cartea care mi-a deschis orizontul cunoasterii, inca din primul an de liceu, a fost Pendulul lui Foucault a lui Umberto Eco si mai apoi Dimineata magicienilor a lui Pauwels si Bergier.

Ce le transmiti celor care vor veni pe 30 octombrie in VOX?

Cand ne vor asculta sa repete ca pe o mantra palindromul In Girum Imus Nocte Et Consumimur Igni.

Componenta LABURINTHOS:

Nelly Tîrnovanu (vocal), Tony Flandorfer (vocal, lyrics, musical concept), Daniel Borş (guitars), Daniel Spătar (Keyboards), Dan Saghin (bass), Leo Meliş (drums)

Octombrie, 2010

Sursa: kogaionon

O discutie cu Tony Flandorfer, vocalistul LABURINTHOS, despre trupa, muzica si viata doar cu cateva saptamani inainte de Reverberant Waves Evening.

Salutari! Avand in vedere ca este primul interviu pentru Kogaionon, o sa incep prin a te intreba ce inseamna pentru voi LABURINTHOS?

Salut! LABURINTHOS este metafora vietii noastre. De fapt toata aceasta mortificare pe care o traim prin muzica, reprezinta drumul nostru spre Opus Magnum, la care aspirau alchimistii. Si nu fac gratuit aceasta afirmatie, caci f. bine se stie ca adevarata alchimie este cea interioara. Prin acest paralelism dintre creatia noastra si alchimie, gandul ma duce, de exemplu, la cele cincizeci de epigrame din Atalanta fugiens a lui Michael Maier, ce sunt insotite de muzica.

In ceea ce priveste organizarea trupei, responsabilitatile pe care le avem, lucrand in echipa, sunt impartite fiecaruia. Repetitiile se desfasoara saptamanal, incercand in cadrul acestora sa experimentam tot ceea ce concorda cu muzica noastra interioara. Ceea ce facem noi nu este facil, atat din punct de vedere compozitional, cat si interpretativ. Inaltarea actului creational iti confera un sentiment demiurgic, pe care nu multi au privilegiul de a-l trai. Aurum nostrum non est aurum vulgi.

Se poate spune ca aveti o muzica greu de definit. Totusi, deja exista o titulatura a stilului vostru. Ce este de fapt Labyrinthine BlueWave?

De la primele acorduri ale pieselor noastre se poate decela conceptul sincretic al labirintului, inerent manierismului, incadrandu-se, din punct de vedere al teoriei muzicale, stilului baroc. Concret, toata disperarea cautarii centrului labirintului pentru a ne regasi, da savoarea acestei muzici. Omul uneori se multumeste numai cu ecourile anecoide ce se izbesc de zidurile labirintului si nu patrunde in ludicul experientei pentru a-si lasa sufletul sa treaca dincolo de acestea. Muzica pe care o facem e o calauza spre un adevarat „Gnothi seauton!”, reprezentand o maieutica ce revela cele mai ascunse tristeti, pe care le incercam inca din marele vis perinatal. Pasajele frecvente de blues in clivaj cu sonoritatilor hieratice ale orgii ne definesc stilul ca BlueWave. Muzica noastra sta sub semnul lui Saturn.

Anul acesta a reprezentat pentru voi inceputul recunoasterii a ceea ce va straduiti de aproximativ 2 ani de zile sa realizati impreuna. De ce a durat atat de mult? Exista o anumita timiditate in fata unei scene muzicale suprasaturate?

Intr-adevar a fost an in care ne-am propus sa impartasim si celorlalti ceea ce facem noi. Am inregistrat piesa care deja poate fi ascultata de toata lumea pe net. Am avut un concert in Suceava. Si, desigur urmeaza pe 30 octombrie Reverberant Waves Evening. Insa ceea ce s-a produs pana acum e doar preludiul orgasmului ce va urma. In arta nu se pune problema temporalitatii. Exista creatii care se realizeaza in zeci de ani. Nu suntem interesati de succesul imediat, ci doar de a face ceva care sa ramana, chiar si dupa moartea noastra. Este extrem de facil sa te vinzi ca la taraba, sa ai o creatie imperfecta, emulandu-se asteptarilor celor din jur, insa noi nu urmarim acest trend care nu reprezinta altceva decat flagelul frumosului (aici nu in sens pancalic). In demersul nostru nu este vorba de timiditate. In ceea ce priveste muzica noastra, la inceput cand am demarat proiectul, intuind ca vom deveni o trupa, meditam la faptul ca lumea se va putea raporta la creatia noastra doar din perspectiva a 2 alternative de perceptie, si anume: sa nu fie inteleasa sau sa fie acceptata. Din fericire pentru recunoasterea trupei, muzica noastra place, si nu numai nisei metal, ci ascultatorului matur de muzica si arta, in general. Demersul nostru artistic poate fi sondat nu numai din punct de vedere muzical, ci si poetic, mistico-esoteric, iar in concerte si vizual. De abia, despre raportul nostru cu scena muzicala putem afirma ca este timid, pentru ca nu prea avem cui a ne alatura pentru a reusi sa cream o miscare artistica. Muzica este doar un pretext, in subsidiar exista o psihologie abisala, care ne face sa ne ingrozim de noi insine.

Cu ce simtamant urcati pe scena pe 30 octombrie alaturi de DORDEDUH?

As continua intrebarea pe care mi-ai adresat-o cu: „… trupa cu 2 dintre cei mai mari muzicieni ai scenei Metal underground din Romania.” In primul rand consider ca seara de 30 octombrie va fi un regal muzical. Sa nu uitam ca pentru DORDEDUH este al treilea concert in Romania. Sper sa nu ma insel. Este onorant pentru noi, ca trupa ce se afla la inceput de drum, de a raspunde invitatiei organizatorilor, si de a concerta alaturi de acestia. Oricum, sincer sa fiu, in ceea ce priveste captarea totala a publicului ce va fi prezent la concert, sunt bucuros ca LABURINTHOS nu abordeaza acelasi stil muzical cu DORDEDUH, deoarece lumea se va putea delecta cu doua orientari diferite, insa complementare, din punct de vedere conceptual.

Plus valoare pentru inceputul recunoasterii muzicii noastre, este faptul ca LABURINTHOS canta sub auspiciile Donisart.

Ce ati pregatit pentru acest concert? Veti uzita proiectii?

Pe langa unele piese pe care cei care au fost prezenti la primul nostru concert pentru a le asculta in premiera, LABURINTHOS va mai canta 2 piese inedite, „Love like labyrinth” compusa cu ceva vreme in urma, dar reorchestrata, care insa oricum va fi pentru public in prima auditie, si „God wept in Tunguska”, ce reprezinta ultima noastra creatie. Desigur nu va lipsi piesa „The Great Brothel of Mankind”, care este deja online si pentru care primim zilnic feedback din partea celor ce acceseaza pagina de myspace a trupei.

Dupa cum ne-am propus si in concertele noastre viitoare, in locatiile unde logistica ne va permite, vom folosi intotdeauna proiectiile, ce cuprind teme special alese in asa fel incat lumea sa patrunda mai facil in interiorul labirintului pe care l-am creat cu ajutorul muzicii. De abia acela care va reusi sa ajunga in centru se va bucura de deliciile pe care le ofera infernul nostru muzical.

Care este atitudinea oamenilor fata de ceea ce faceti?

De exemplu, dupa primul concert oameni pe care nu ii vazusem niciodata au venit sa discutam, uimiti de existenta unei asemenea trupe romanesti, si care intr-un fel mi-au reprosat ca am stat ascunsi si ca nu intreprindem nimic pentru a ne face vizibili. Toate aceasta asteptare la care a fost supus publicul nu a fost un artificiu de marketing. Cand urmaresti un ideal, timpul se comprima. LABURINTHOS nu simte trecerea timpului. Si asta se poate observa si din faptul ca media de varsta a membrilor LABURINTHOS e mult mai ridicata decat a altor trupe de pe scena autohtona. Noi nu ne propunem decat sa-i ghidam pe cei care ne asculta in propriile peregrinari prin desertul existential, in nesfarsitele Siberii pe care le traverseaza fiecare ce este conectat la Transcendent, resimtind profund si angoasant aceste timpuri ale Tribulatiei.

Ce parere ai despre scena metal din Romania? Dar din Suceava?

Dupa cum se observa deja unele trupe romanesti au tot felul de colaborari cu muzicieni de prim rang din intreaga lume. Nu pot decat sa-i felicit. Oricum, din pacate, multe trupe romanesti au putin de spus, insa e bine ca exista. Privesc trupe formate din tineri, care au o mentalitate vetusta, refuzand sa accepte noul, inovatorul ce ar putea fi introdus in muzica. Acest fapt depaseste puterea mea de intelegere sau incerc de a nu ma infuria pe lipsa de cultura de care acestia dau dovada. Oricum, in marele erzat cultural in care ne vanzolim, nimic nu ar avea cum sa ma mai satisfaca. Cat despre trupele sucevene, cu membrii acestora suntem in relatii bune, apreciindu-le ambitiile artistice si munca pe care o depun. Sincer sa fiu, au aparut atat de multe trupe in ultima vreme in urbea noastra, incat unora nici nu le cunosc activitatea. Dar cum am spus, e bine ca exista si le urez succes!

Tu te ocupi de versuri si de conceptul muzical al trupei. De la inceput au acceptat colegii de trupa ideile tale?

Intr-adevar, sunt total satisfacut, ca LABURINTHOS a trecut prin atatea avataruri, pentru a se cizela artistic. In decursul activitatii trupei, cine nu a acceptat viziunea muzicala care a fost propusa, ne-a parasit. Cu unii dintre fostii membri intretinem si in prezent o relatie extraordinar de buna. Le multumesc tuturor ca prin existenta lor au facut parte din planul ce avea sa devina LABURINTHOS.

Noi cei care am ramas sa ne pierdem prin labirint am crezut cu adevarat in acest concept. Liniile directoare ale conceptului le-am prezentat de la bun inceput colegilor de trupa, pentru a le aduce la cunostinta la ce vor adera. In cadrul pieselor, fiecare dintre noi isi compune partea sa interpretativa. Efectiv, pana acum, la structura pieselor au contribuit Daniel Bors (chitara), Daniel Spatar (keyboards) si cu mine, insa nuantele si forma finala este oferita de toti membrii trupei.

Versurile pe care le compun au fundamentat baza muzicala a pieselor, cu alte cuvinte, muzica a fost creata in functie de versuri. Versurile pe care le creez exprima pendularea mea intre credinta si asebie, moartea istoriei de care ne vorbeste Fukuyama, spleen-ul existential, dar si ennui-ul cotidian ce ma ofuscheaza. Toate acestea sunt inerente valentelor acestei lumi. Astept vremea gioacchinita a crinilor, invierea mortilor si viata veacurilor ce vor veni.

In cazul in care vi s-ar propune, ati accepta colaborarea cu o alta trupa sau muzician?

Depinde de trupa sau de muzician. Suntem deschisi la tot ce poate aduce un argument in plus artei careia ne dedicam. Nu avem orgolii, insa nu de la oricine se poate invata „arta de a muri.” Oricum urmeaza mari surprize in viitorul apropiat in ceea ce priveste LABURINTHOS, dar toate le voi dezvalui la timpul cuvenit.

Ce albume ti-au atras atentia in ultima vreme? Care sunt trupele tale preferate?

Incep, prin a-ti dezvalui ca astept cu nerabdare albumul „Saivo” a lui Tenhi. Punand urechea pe aparitiile muzicale ale anului 2010, voi cita doar cateva dintre cele care m-au incantat: Current 93 – Baalstorm, Sing Omega; Oda Relicta – Holy Alliance; Les Jumeaux Discordants – Sang pour sang; Lisa Gerrard and Marcello De Francisci – Departum, Max Richter – Infra; Anathema – Were Here Because Were Here; Íon – Immaculada. Trupele mele preferate sunt: Dead Can Dance, In The Woods (si unele proiecte ulterioare ale fostilor membri), Laibach, Canaan, Neronoia, Kauan, Monumentum, Beyond Sensory Experience, Devil Doll, Oberon, Future Whirl, David Galas, Deleyaman, The Kilimanjaro Darkjazz Ensemble, Omewenne, Soriah; Runes Order; Helden Rune; etc.

Ce carti citesti acum? Care este cartea care te-a impresionat cel mai mult?

Pe langa cercetarile mele pe care le intreprind pentru lucrarea de doctorat in filosofie, oricand recitesc cu placere Ceronetti, Cioran, Borges, Meyrink, Blake, Pessoa, Pavese. De asemenea, nu arareori ma aplec asupra creatiei lui Jung, Bachelard, Hocke, Guenon ori Evola. Dupa parerea mea, lectorul trebuie sa fie un observator, nu sa se lase impresionat ori dominat de ceea ce citeste. In acest sens, cartea care mi-a deschis orizontul cunoasterii, inca din primul an de liceu, a fost Pendulul lui Foucault a lui Umberto Eco si mai apoi Dimineata magicienilor a lui Pauwels si Bergier.

Ce le transmiti celor care vor veni pe 30 octombrie in VOX?

Cand ne vor asculta sa repete ca pe o mantra palindromul In Girum Imus Nocte Et Consumimur Igni.

Componenta LABURINTHOS:

Nelly Tîrnovanu (vocal), Tony Flandorfer (vocal, lyrics, musical concept), Daniel Borş (guitars), Daniel Spătar (Keyboards), Dan Saghin (bass), Leo Meliş (drums)

Octombrie, 2010

Sursa: kogaionon

Pe 16 octombrie, va avea loc Labyrinthic Metal Evening avand drept headlineri Shining. Mai jos va prezentam cu amabilitatea Kogaionon un interviu cu frontmanul trupei Shining.

“Niklas Kvarforth este un personaj despre care s-a scris foarte mult, de cele mai multe deloc pozitiv in ceea ce priveste comportamentul lui pe scena… despre muzica lui, nu am citit prea multe cronici negative! Anul trecut, la Brasov, Niklas a socat intreaga audienta printr-un show in forta de peste 140 de minute, in care a aratat ca din punct de vedere muzical nu ai ce sa-i reprosezi. Este adevarat ca in ultimii 2 ani el a reusit sa se abtina din ale lui iesiri si acest lucru i-a adus un plus din toate punctele de vedere… Putem discuta si de o trupa care se consolideaza prin stabilitatea membrilor, la concertul din Bucuresti venind doar cu bass-istul schimbat fata de Brasov. Deoarece Niklas intra foarte rar pe internet si deci sta foarte putin in fata calculatorului, acest nou interviu a fost luat tot prin telefon, doar cu o saptamana inainte de Labyrinthic Metal Evening. E timpul sa aflam cat de ciudat mai este ciudatul vocal al trupei suedeze SHINING.

Este pentru a doua sau chiar a treia oara cand Indie Recordings amana lansarea noului album Shining. Au existat tot felul de zvonuri legata de aceasta amanare, care este adevarul de fapt?

Are legatura cu tehnicianul care trebuia sa mixeze albumul acum sase luni. In final am aflat ca ne-a mintit si de fapt a inceput mixajul acum o saptamana pentru ca a inregistrat cu Spiritual Beggars in loc sa-si respecte cuvantul dat si sa mixeze Shining. Cu siguranta este ultima oara cand lucram cu acest om, ceea ce este trist pentru ca am lucrat cu acelasi producator inca de la “Eerie Cold”.

Dar a dat dovada de neprofesionalism. Trebuia sa lansam albumul in septembrie pentru ca porneam in octombrie intr-un turneu european, iar acum plecam fara album multumita acestui om.

Ai prezentat insa fragmente live de pe acest album. Are mai multe influente pop, mai multe idei din afara zonei Metal.

Noul disc este foarte ciudat, are multe elemente Pop. N-aveam nevoie de un nou album Black Metal, vreau sa merg inainte. Pe a patra piesa il avem invitat pe unul din cei mai celebri solisti pop din Suedia iar vestea evident a ajuns pe primele pagini in ziare. Toti o considera o catastrofa… si inca alti 2 invitati speciali din sfera Metal.

Ati avut probleme cu Osmose Prod, este acesta motivul pentru care ati inregistrat albumul in doua zile?

Da, acesta este motivul. Eu deja aveam compus albumul sapte. Am mers in studio pentru a inregistra un alt album pe care sa-l dau celor de la Osmose, sapte era exclus pentru ca este cel mai bun album pe care l-am compus pana acum. Am avut un jam session de doua zile si astfel a aparut albumul sase.

Ar trebui sa invatam din greseli, mai ales sa invatam ca nu este intotdeauna usor sa lucrezi cu francezi.

Acum ca lucrati cu Indie, s-au gandit ei la un turneu Shining (Suedia) cu Shining (Norvegia)?

Am discutat despre un turneu Shining/Shining insa doar in Scandinavia. Este o miscare indrazneata din partea celor de la Indie si nu neaparat pe placul distribuitorilor. Pentru ei e ciudat ca o trupa Shining vinde 1000 de exemplare in timp ce alta vinde doar 10. S-ar putea sa fie o problema pentru Indie. Nu este problema mea, Shining (NO) este o trupa incredibila oricum.

In ultimii ani ai fost interesat mai mult de chestii experimentale decat de cele traditionale. De exemplu esti un mare fan Kent si Coldplay insa in acelasi timp esti fan Burzum. Vom auzi astfel de idei pe noul album?

Ii ascult pe Coldplay inca de la primul album iar Kent a reprezentat intodeauna o mare influenta pentru noi. Pe al doilea album influentele sunt evidente, aproape furate. Cred ca e important sa ramai o persoana deschisa cand vine vorba de muzica. La 16-17 ani e ok sa asculti doar Black Metal insa trebuie sa si evoluezi.

Te-ai gandit vreodata sa lansezi un album in afara Shining? Ceva solo, poate cu pian?

M-am gandit la asa ceva, la un album solo. Am in paralel un proiect alaturi de sotia mea si Peter (Arcana). Sunt incurcat cu multe lucruri insa Shining va ramane intotdeauna o trupa Metal.

Ai mai multa incredere in trupa acum, in stabilitatea membrilor?

Greu de spus stabila. Tocmai am ramas fara basist, pur si simplu nu era bun. Acum avem un tip care se adapteaza foarte greu conceptului Shining. Insa este un basist foarte bun.

Ai filmat si un DVD cu Shining in Romania. Ce s-a intamplat cu acel proiect?

Nu am crezut ca este bun pentru o lansare solo insa vom lansa un DVD in care vom include si concertul din Brasov. Intentia este sa filmam acest concert din Bucuresti pentru a pregati un proiect video mai amplu. Depinde mult de ce se intampla sambata.

Ai fost deseori criticat pentru prestatia scenica, poate unii oameni o iau prea in serios si nu inteleg ca individul de pe scena este totusi diferit de cel din afara scenei.

Desigur, atunci cand ajungi pe scena te transformi cumva. E ca si cum sunt Niklas in afara scenei cu 50% atitudine pozitiva si 50% negativa. Pe scena o elimin pe cea pozitiva si raman doar cu partea negativa, 100%. Este o versiune directa si extrema a partii mele negative insa asa trebuie sa fie.

Este un concept care vine direct din sufletul meu, nimic nu este fals.

Ai foarte multe colaborari, ceva nou in ultima vreme?

De fapt am incheiat colaborarile, doar daca e ceva special… cum a fost cazul Kistvaen. Insa voi lansa un dublu CD cu toate colaborarile mele, cu toti artistii. Va fi ceva foarte interesant.

Hai sa vorbim putin de colaborarea cu Kistvaen.

Am fost foarte sceptic la inceput, singurul motiv pentru care am acceptat sa ascult piesa a fost datorita recomandarii venite de la o persoana in care am incredere deplina. Eu si Peter (Arcana) am mers in studio si am dat play. Am fost pur si simplu uimit pentru ca nu ma asteptam la asa ceva. A fost uimitor si ma bucur ca am participat la aceasta colaborare.

Cum a ramas cu casa ta de discuri?

Am lansat un album insa mi-am dat seama ca un om ca mine nu poate avea in grija o casa de discuri asa ca am oprit acest plan.

Ce crezi despre trupele participante la concertul din Octombrie? Care sunt asteptarile tale?

Astept sa vad The Vision Bleak, de Nightingale nu stiu nimic iar de Vulture Industries nu am auzit. Insa ma bucur ca avem din nou ocazia sa concertam in Romania, imi plac astfel de locuri unde, desi publicul este mai redus, in mod cert este mult mai dedicat. In Germania de exemplu, totul este robotic. In Romania nu este cazul.

Mersi pentru interviu si ne vedem sambata.

Scurt, destul de la obiect si fara iesiri in decor, cum poate unii se asteptau sa o faca Niklas. Acest muzician s-a maturizat foarte mult, dar face oricum doar ceea ce vrea el si acest lucru ii aduce de multe ori si multa barfa gratuita. Sa speram ca pe 16 octombrie, in the Silver Church, SHINING va reusi sa convinga pe toti participantii ca vorbim de o trupa serioasa, ce are la activ 7 albume scoase la label-urile cele mai serioase de profil si nu se va opri aici. Dedicarea celor 5 suedezi este maxima pe scena si veti avea ocazia sa va asigurati de asta doar in cateva zile.”